Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCRU

 Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 915 pentru LUCRU.

DEXTERITATE

... DEXTERITÁTE , dexterități , ( 2 ) s . f . 1. Abilitate , dibăcie , îndemânare ( fizică ) . 2. ( Ieșit din uz ) Obiect de învățământ ( desen , muzică , caligrafie , gimnastică , gospodărie , lucru

 

DEZAPROBA

... DEZAPROBÁ , dezaprób , vb . I . Tranz . A se declara împotriva unui lucru

 

DEZDOI

... DEZDOÍ , dezdói , vb . IV . 1. Tranz . A desface , a întinde , a despături un lucru îndoit . 2. Refl . A reveni în poziție dreaptă , întinsă ( după ce a fost îndoit ) ; a se îndrepta , a ...

 

DEZGĂRDINA

... DEZGĂRDINÁ , dezgărdinéz , vb . I . Tranz . A desprinde din gardină fundul unui butoi ; p . gener . a desprinde , a scoate un lucru

 

DEZGUST

... DEZGÚST s . n . Aversiune pentru mâncare sau , p . ext . , pentru un lucru

 

DEZLEGA

... practicile religioase , în basme ) A scuti de obligațiile avute sau asumate , de jurăminte etc . , a da voie să nu facă un lucru

 

DIBĂCI

DIBĂCÍ , dibăcesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare , cu iscusință ; a nimeri . 2. A căuta cu stăruință . 3. A descoperi ( după multă căutare ) ; a găsi , a

 

DIFERENȚĂ

... DIFERÉNȚĂ , diferențe , s . f . 1. Ceea ce deosebește o ființă de altă , un lucru de altul ; lipsă de asemănare ; deosebire ; nepotrivire . 2. Rezultatul unei scăderi matematice . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte ...

 

DIFERENȚIA

DIFERENȚIÁ , diferențiez , vb . I . 1. Tranz . A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri , a delimita caracterele lor specifice . 2. Refl . A se deosebi de altcineva sau de altceva . 3. Tranz . ( Mat . ) A calcula o diferențială . [ Pr . : - ți -

 

DIFERENȚIAT

DIFERENȚIÁT , - Ă , diferențiați , - te , adj . Care se deosebește , se distinge între două sau mai multe ființe sau lucruri ; deosebit prin caracterele sale specifice . [ Pr . : - ți - at ] - V.

 

DIMPREJURUL

... DIMPREJÚRUL prep . Din jurul , din vecinătatea ( unei ființe sau unui lucru

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>