Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTREBUINȚAT

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 480 pentru ÎNTREBUINȚAT.

POLITIP

POLITÍP , politipuri , s . n . ( Tipogr . ) Grup de cuvinte sau de semne tipografice turnate într - o singură bucată și întrebuințate des , mai ales în

 

PONCE

PÓNCE adj . invar . ( În sintagma ) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă , poroasă și ușoară ; spumă de mare ; bucată din această rocă , întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini , la înlăturarea pielii îngroșate etc . [ Pr . și :

 

PRACTICA

... ocupa cu . . . , a profesa . 2. ( Rar ) A pune în aplicare ; a folosi , a utiliza , a întrebuința

 

PSALTERION

PSALTÉRION , psalterioane , s . n . Vechi instrument muzical cu coarde , de formă triunghiulară , întrebuințat până în evul mediu . [ Pr . : - ri -

 

PSEUDOCOCAINĂ

PSEUDOCOCAÍNĂ s . f . ( Farm . ) Ester obținut alături de cocaină , din frunzele de coca , întrebuințat ca anestezic local . [ Pr . : pse - u - ] - Pseudo - +

 

PUMN

PUMN , pumni , s . m . 1. Palmă închisă , cu degetele îndoite și strânse . 2. Lovitură dată cu pumnul ( 1 ) . 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva ( de obicei un lichid ) ; conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș . 4. Măsură de lungime ( întrebuințată azi numai de pescari ) egală cu două treimi de

 

PUZZOLANĂ

PUZZOLÁNĂ s . f . 1. Material de construcție bogat în bioxid de siliciu întrebuințat la fabricarea cimentului . 2. Tuf format din sedimentarea cenușii vulcanice . [ Pr . : -

 

RĂSFUG

RĂSFÚG s . m . 1. ( Și în sintagma răsfug alb ) Boală contagioasă a oilor și a caprelor , care se manifestă prin încetarea secreției lactate ; agalactie . 2. Antrax . 3. Plantă erbacee din familia compozeelor , cu rămurele subțiri , verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene , întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului ( 1 ) ( Chondrilla juncea ) . - Et .

 

RĂZĂTOARE

RĂZĂTOÁRE , răzători , s . f . 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite , întrebuințat în bucătărie pentru ras legume , fructe , cașcaval etc . ; răzuitoare . 2. Obiect de lemn sau de oțel , în formă de lamă , așezat la intrarea unei case , de care se rade noroiul de pe încălțăminte . - Rade + suf . -

 

RĂZLOG

RĂZLÓG , răzlogi , s . m . ( Reg . ) Despicătură lungă din trunchiul unui copac , întrebuințată la facerea

 

REȘOU

REȘÓU , reșouri , s . n . Aparat de încălzit , electric sau cu gaz , întrebuințat la bucătărie și în

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>