Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 560 pentru C.

CĂTINĂ

CĂTÍNĂ , cătini , s . f . Numele a două specii de arbuști spinoși : a ) cătină roșie , cu frunze mici în formă de solzi , cu flori roz sau albe și cu fructe roșii , cultivat ca gard viu ; tamariscă ( Tamarix ramosissima ) ; b ) cătină albă , cu frunze înguste , lanceolate , argintii , cu flori mici cafenii și cu fructe galbene - portocalii ( Hippopha� rhamnoides ) . - Probabil lat .

 

CĂTINIȘ

CĂTINÍȘ , cătinișuri , s . n . Desiș , mulțime de cătini . - Cătină + suf . -

 

CĂTRĂNI

CĂTRĂNÍ , cătrănesc , vb . IV . 1. Tranz . A acoperi , a îmbiba un stâlp , un zid , o traversă etc . cu catran , cu scopul de a le proteja . 2. Refl . și tranz . Fig . A ( se ) supăra tare , a ( se ) amărî , a ( se ) necăji . 3. Tranz . Fig . A otrăvi ( 1 ) , a

 

CĂTRĂNIRE

CĂTRĂNÍRE , cătrăniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) cătrăni și rezultatul ei ; cătrănitură , cătrănit ^1 , cătrăneală . - V.

 

CĂTRĂNIT

CĂTRĂNÍT^2 , - Ă , cătrăniți , - te , adj . 1. De culoare închisă ; tuciuriu , negru . 2. Fig . Amărât , supărat , necăjit . 3. Fig . Otrăvit , înveninat . - CĂTRĂNÍT^1 S . n . ( Rar ) Cătrănire . - V.

 

CĂUȘ

CĂÚȘ , căușe , s . n . 1. Vas de lemn in formă de cupă sau de lingură mare , folosit pentru a lua apă , făină , grăunțe etc . ; cauc ; p . ext . nume dat unor unelte care au această formă . 2. Lingură mare de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă . 3. Lingură de formă specială folosită la prepararea brânzeturilor , cu care se scoate , se așază și se amestecă coagulul . 4. Lingură de tablă sau de lemn cu ajutorul căreia se scoate apa din barcă . 5. Piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a două cabluri între ele . 6. Cancioc . 7. ( Mar . ) Bazin mic într - un port , pentru

 

CĂUȘEL

CĂUȘÉL , căușele , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui căuș . [ Pr . : că - u - ] - Căuș + suf . -

 

CĂULĂ

CĂÚLĂ , căule , s . f . ( Reg . ) Plută mică , întrebuințată ca pod umblător . - Et .

 

CĂUTĂTOR

CĂUTĂTÓR , - OÁRE , căutători , - oare , s . m . și f . Persoană care caută , cercetează , umblă sau descoperă un lucru ( ascuns ) . [ Pr . : că - u - ] - Căuta + suf . -

 

CĂUZAȘ

CĂUZÁȘ , căuzași , s . m . ( Înv . ) Partizan al unei cauze ( secrete ) ; conspirator ,

 

CĂZĂCESC

CĂZĂCÉSC , - EÁSCĂ , căzăcești , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține cazacilor , privitor la cazaci . 2. S . f . art . Numele unui dans național ucrainean , cu ritm moderat la început , apoi din ce în ce mai accelerat ; melodie după care se execută acest dans ; cazacioc , cazacincă . - Cazac + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>