Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTERISTICĂ

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 484 pentru CARACTERISTICĂ.

PETROSIN

... PETROSÍN s . n . Lichid incolor , ușor inflamabil , cu miros caracteristic

 

PIANISTIC

... PIANÍSTIC , - Ă , pianistici , - ce , adj . Care ține de pian ( 1 ) , privitor la pian ; propriu , caracteristic

 

PIRIDINĂ

... PIRIDÍNĂ , piridine , s . f . Substanță organică aromatică , lichidă , incoloră , toxică , solubilă în apă , în alcool și în eter , cu miros caracteristic

 

PISC

... PISC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări , mai ales al puilor de pasăre . - Onomatopee . PISC ^2 , piscuri , s . n . 1. Vârf ascuțit ( și golaș ) de munte sau de deal ...

 

PIUIT

... PIUÍT s . n . Faptul de a piui . 1. Strigăt caracteristic

 

PIUITURĂ

... PIUITÚRĂ , piuituri , s . f . 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre ; piuit ( 1 ) . 2. Sunet subțire , ascuțit ; piuit ( 2 ) , piuială , țiuitură . [ Pr . : pi - u - i - ] - Piui ...

 

PLASTIDĂ

... PLASTÍDĂ , plastide , s . f . Constituent celular caracteristic

 

PLOȘNIȚĂ

... PLÓȘNIȚĂ , ploșnițe , s . f . Insectă parazită , de culoare roșie , cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic

 

PLOPAR

... PLOPÁR , plopari , s . m . Numele a două insecte cu țârâit caracteristic

 

POLAR

... POLÁR , - Ă , polari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la cei doi poli ^1 ai Pământului , de la poli ^1 , caracteristic polilor ^1 ; din regiunea sau din zona polilor ^1 . 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat ...

 

POLARITATE

POLARITÁTE s . f . 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea , în două puncte ale sale , caracteristici de aceeași natură , dar opuse una celeilalte . 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite . 3. ( Fil . ) Specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc , ca polii unui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>