Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 8932 pentru M.
MÂRȚOÁGĂ , mârțoage , s . f . Cal slab , rău îngrijit ;
MÂZGĂLEÁLĂ , mâzgăleli , s . f . Mâzgălitură . [ Var . : zmângăleálă s . f . ] - Mâzgăli + suf . -
MÂZGĂLITÚRĂ , mâzgălituri , s . f . Faptul de a mâzgăli ; ( concr . ) scriere , pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar ; fig . operă literară sau plastică fără valoare ; mâzgăleală . [ Var . : zmângălitúră s . f . ] - Mâzgăli + suf . -
MĂȚIȘÓR , mățișoare , s . n . Diminutiv al lui maț . - Maț + suf . -
MĂCĂITÚRĂ , măcăituri , s . f . Măcăit . [ Pr . : - că - i - ] - Măcăi + suf . -
MĂCEÁȘĂ , măceșe , s . f . Fructul măceșului , de formă lunguiață sau ovală , de culoare roșie , cu coaja tare , acrișor la
MĂCELĂRÉȘTE adv . ( Rar ) Ca măcelarii , în felul măcelarilor . - Măcelar + suf . -
MĂCELĂREÁSĂ , măcelărese , s . f . ( Rar ) Soție de măcelar ; femeie care vinde carne . - Măcelar + suf . -
MĂCINĂTÚRĂ , măcinături , s . f . ( Rar ) Măcinare . 2. Pământ ros de ape ; mâncătură , surpătură . - Măcinat ^1 + suf . -
MĂCIUCÚȚĂ , măciucuțe , s . f . Diminutiv al lui măciucă . - Măciucă + suf . -
MĂGĂRÉȘTE adv . Ca măgarii ( 1 ) , în felul măgarilor ; fig . cu impertinență ; stupid . - Măgar + suf . -