Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STAI !
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 561 pentru STAI !.
LÁVIȚĂ , lavițe , s . f . Scândură lată fixată pe țăruși de - a lungul unui perete în casele țărănești , pe care se
LEÁGĂN , leagăne , s . n . 1. Pat mic de lemn sau de nuiele împletite ( care se poate balansa ) pentru copiii mici . 2. Fig . Loc de origine , de baștină . 3. Instituție de stat sau așezământ filantropic unde sunt crescuți copiii abandonați sau orfani . 4. Scaun sau scândură suspendată cu frânghii , pe care se așază cineva ca să se balanseze ; p . ext .
LEGĂTÚRĂ , legături , s . f . I. 1. Legare ; mod de a uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva . 4. Basma . 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte . 6. Obiecte legate împreună ( într - o pânză sau cu o sfoară , o curea etc . ) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor ; sarcină , boccea ; mănunchi . II. Fig . 1. Relație între fenomene , persoane , colectivități etc . 2. Relație de rudenie , de dragoste sau de prietenie . 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane , instituții , state etc . 4. ( Înv . ) Acord , înțelegere , convenție . 5. Concordanță între părțile unei expuneri , ale unei argumentări . 6. ( În loc . prep . ) În legătură cu . . . = referitor
LEGALITÁTE , legalități , s . f . Caracterul a ceea ce este legal , conform cu legea ; principiu potrivit căruia toate organizațiile de stat sau obștești și cetățenii sunt obligați să respecte , în activitatea lor ,
LÉGE , legi , s . f . I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale , necesare , generale , relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen , între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces . II. 1. Normă cu caracter obligatoriu , stabilită și apărată de puterea de stat . 2. ( Pop . ) Proces , judecată . 3. Legalitate , constituționalitate . III. Religie ,
LÉNE s . f . Faptul de a se complăcea în inactivitate ; înclinația celui căruia nu - i place , care nu dorește , nu vrea să muncească , căruia îi place să stea fără să muncească ; trândăvie ;
LÉNEȘ , - Ă , leneși , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) căruia îi lipsește dorința , plăcerea de a munci , de a fi activ , căruia îi e lene ; ( om ) trândav . 2. Adj . Care trădează , exprimă lene . Gesturi leneșe . 3. S . m . ( La pl . ) Familie de animale mamifere din America de Sud , cu corp robust , cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite , care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă ( Bradypodidac ) ; ( și la sg . ) animal din această familie . - Lene + suf . - eș . ( 2 ) Calc după fr . paresseux , germ .
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
LÍGĂ , ligi , s . f . Uniune , asociație sau coaliție de state , orașe , de societăți sau de indivizi , constituită în vederea realizării unui țel
LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .
LITÍGIU , litigii , s . n . Conflict între persoane , instituții , state etc . care poate forma obiectul unui proces , unui arbitraj