Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

NARGHELEGIU

NARGHELEGÍU , narghelegii , s . m . Slujbaș la curtea domnească din țările românești care pregătea domnului

 

NAVLU

NÁVLU , navluri , s . n . Chirie plătită pentru folosirea unui vas de transport ( aparținând unui proprietar particular ) ; costul transportului pe apă al persoanelor sau al mărfurilor ; spec . ( în forma navlon ) taxă care se percepea în țările românești pentru transportul pe Dunăre . [ Var . : navlón s .

 

NAZÂR

NAZÂR , nazâri , s . m . 1. Înalt funcționar turc , șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman ; guvernator ( turc ) al unui oraș . 2. Slujbaș de rang superior în administrația țărilor românești ; căpetenie peste vătafii plaiurilor ; supraveghetor , administrator . 3. Vătaf de țigani ( domnești ) . [ Var . : nazír s .

 

NEAGRICOL

... NEAGRÍCOL , - Ă , neagricoli , - e , adj . 1. ( Despre terenuri ) Care nu ține de agricultură , care nu se folosește în agricultură . 2. ( Despre o regiune , o țară

 

NEALINIAT

NEALINIÁT , - Ă , nealiniați , - te , adj . ( Despre țări , state , mișcări ) Care duce o politică de nealiniere . [ Pr . : ne - a - li - ni - at ] - Ne - + aliniat . Cf . fr . %non -

 

NEBELIGERANT

NEBELIGERÁNT , - Ă , nebeligeranți , - te , adj . ( Despre state , țări ) Care manifestă o stare de nebeligeranță . - Ne - + beligerant . Cf . fr . %non -

 

NEOFASCISM

NEOFASCÍSM s . n . Curent politic de extremă dreaptă apărut după cel de - al doilea război mondial în diverse țări ale lumii și care preia elemente ale doctrinei fasciste , adaptându - le la condițiile existente . [ Pr . : ne -

 

NISFIA

NISFIÁ , nisfiele , s . f . Monedă turcească de aur sau de argint , care a circulat și în țările române . [ Pr . : - fi - a . - Var . : nisfeá , nésfie s .

 

NIZAM

NIZÁM , nizamuri , ( I ) s . n . , nizami , ( II ) s . m . I. S . n . ( în evul mediu , în țările române ) . 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia . 2. Normă de lucru fixată printr - un regulament . II. S . m . Soldat turc în

 

NOBILIME

NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -

 

NORD

NORD s . n . sg . 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare ; miazănoapte . ( Adjectival ) Polul Nord . 2. Parte a globului pământesc , a unui continent , a unei țări etc . așezată spre nord ( 1 ) ; ținut

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>