Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚINUT

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 769 pentru ȚINUT.

LETARGIC

... LETÁRGIC , - Ă , letargici , - ce , adj . Care ține

 

LEUCOCITAR

... LEUCOCITÁR , - Ă , leucocitari , - e , adj . Care ține

 

LICENȚĂ

LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică

 

LIMITROF

LIMITRÓF , - Ă , limitrofi , - e , adj . Care se află în limita , la hotarul unei țări , unui ținut , unei suprafețe etc . ; vecin ,

 

LINGURAR

LINGURÁR , lingurari , ( I ) s . m . , lingurare , ( II ) s . n . I. S . m . Meșter care lucrează ( sau vinde ) linguri de lemn . 2. Țigan ( care face linguri ) . II. S . n . Poliță specială pe care se țin ( la țară ) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie . - Lingură + suf . -

 

LIPCĂ

... un loc ) , stingherind pe cineva . A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva . A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot ( stingherindu - l cu prezența sa ) . A umbla lipcă după ceva = a ...

 

LITOGRAFIC

... LITOGRÁFIC , - Ă , litografici , - ce , adj . Care se întrebuințează în litografie , care ține

 

LOCȚIITOR

... LOCȚIITÓR , - OÁRE , locțiitori , - oare , s . m . și f . Persoană care ține

 

LOCALNIC

... LOCÁLNIC , - Ă , localnici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este din partea locului ; care ține

 

LOCANTIER

... LOCANTIÉR , - Ă , locantieri , - e , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care ține

 

LOCOTENENT

... LOCOTENÉNT , locotenenți , s . m . 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului - major ; persoană care are acest grad . 2. ( Înv . ) Persoană care ține

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>