Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂ
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 622 pentru BUNĂ.
LÍBER^1 , libere , s . n . ( Bot . ) Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată ; parte a scoarței plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase și în care se află țesuturile de nutriție , de susținere etc . LÍBER^2 , - Ă , liberi , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care se bucură de libertate , de independență individuală și cetățenească , care are drepturi politice și cetățenești depline . 2. ( Despre oameni ) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa , de a face sau de a nu face ceva ; care nu este supus nici unei constrângeri ; slobod . 3. ( Despre acțiuni ) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar . 4. ( Despre timp ) De care se poate dispune la bunul plac , care este în afara obligațiilor ( profesionale ) . 5. ( Despre bănci , scaune , locuințe etc . ) Care nu este ocupat , gol ; neînchiriat . 6. ( Despre oameni ) Care nu are obligații față de alții ; neangajat , disponibil . 7. Care este lipsit de artificialitate , natural , degajat , armonios , ușor . 8. ( În loc . adv . ) În aer liber = în plin aer , în mijlocul naturii . Sub cerul liber = afară , într - un loc
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
LICENȚIÓS , - OASĂ , licențioși , - oase , adj . Care calcă regulile bunei - cuviințe și ale moralei ; indecent , impudic , imoral . [ Pr . : - ți -
... LICITÁȚIE , licitații , s . f . Vânzare a unui bun făcută în public , după reguli speciale , având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare ; mezat . [ Var ...
... LOCUÍBIL , - Ă , locuibili , - e , adj . În care se poate locui , bun
LUCRĂTÓR , - OÁRE , lucrători , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care lucrează , care muncește . 2. ( Despre zile ) În care se lucrează , de lucru . 3. ( Înv . ; despre plantațiile de vie ) Care dă rod . II. S . m . și f . Persoană care muncește producând bunuri materiale ; p . gener . orice om care muncește ( într - un anumit domeniu ) . - Lucra + suf . -
MĂTRĂȘÍ , mătrășesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . și fam . ) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare ; a alunga , a goni . 2. A cheltui , a risipi , a irosi bunuri
MAHMUREÁLĂ , mahmureli , s . f . Faptul de a fi mahmur ; starea celui mahmur ; lipsă de bună dispoziție ; buimăceală , mahmurie . - Mahmur + suf . -
MÁMĂ , mame , s . f . 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei , nume pe care i - l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa ; maică , muică , mamaie , mamacă , neneacă . 2. ( La voc . ) Termen ( afectuos ) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ( sau muma ) - pădurii ( sau pădurilor ) = a ) Personaj din mitologia populară , închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea , care umblă prin păduri , cântând sau bocind , ademenind copii sau chiar mâncând oameni ; b ) plantă erbacee , parazită , cu tulpina fără frunze , acoperită cu solzi și cu flori purpurii ( Latharea squamaria ) . 6. Fig . Izvor , cauză . [ Var . : ( reg . ) múmă s .
... MANGOSÍT , - Ă , mangosiți , - te , adj . , s . m . și f . ( Reg . și fam . ) ( Om ) nătărău , tont , care nu este bun
MANIERÁT , - Ă , manierați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are maniere ( 1 ) frumoase , care are o purtare aleasă și cuviincioasă ; ( despre comportamentul oamenilor ) care dovedește bună creștere . 2. ( Despre modul de a se manifesta al cuiva ) Afectat , căutat . [ Pr . : - ni -