Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEL

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 1012 pentru CEL.

DICROISM

DICROÍSM s . n . Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin

 

DIMINUTIV

DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv ) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de

 

DINTÂI

... DINTÂI adj . invar . ( De obicei precedat de " cel " ) 1. Primul dintr - o serie de lucruri , ființe , fenomene de același fel . 2. Primul ca importanță , ca valoare , ca rang etc . dintre mai mulți . [ Var ...

 

DISPERS

... DISPÉRS , disperse , adj . n . Sistem dispers ( Chim . ; în sintagma ) = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe , dintre care cel

 

DIVAN

DIVÁN , divane , s . n . I. Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai înalți demnitari ; ( în țările românești ) sfat domnesc . 2. ( Înv . ) Judecată , proces . III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental . [ Pl . și :

 

DO

DO s . m . invar . Unul dintre cele șapte sunete ale gamei muzicale , situat pe treapta întâi din gama majoră -

 

DONJON

... DONJÓN , donjoane , s . n . Turnul principal , cel

 

DOTA

DOTÁ , dotéz , vb . I . Tranz . 1. A utila o instituție , o întreprindere etc . cu cele necesare desfășurării activității ; a înzestra . 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității . 3. A da dotă unei fete . 4. Fig . A înzestra cu calități intelectuale ,

 

DRUG

DRUG , drugi , ( 1 , 2 ) s . m . , druguri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări ( în lucrări de construcții ) . 2. S . m . Fiecare dintre cele două lemne groase , sprijinite pe câte două picioare , care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual . 3. S . n . Punct de broderie asemănător cu festonul , prin care se obțin pe cusătură linii ( dese și )

 

DUBLĂ

DÚBLĂ , duble , s . f . ( Pop . ) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu - decalitru ; baniță . 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită . [ Var . : dúblu s . n . ] - Refăcut din dublu [ -

 

DUMNEZEU

DUMNEZÉU , dumnezei , ( rar ) s . m . 1. Ființă supranaturală , considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor . 2. Divinitate ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>