Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN PICIOARE

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 397 pentru IN PICIOARE.

STĂNCUȚĂ

STĂNCÚȚĂ , stăncuțe , s . f . Pasăre de culoare neagră - cenușie , cu ciocul și picioarele negre , mai mică decât cioara ; stancă , ceucă ( Coloeus monedula ) . - Stancă + suf . -

 

STRĂJER

STRĂJÉR , - Ă , străjeri , - e , subst . 1. S . m . Persoană care avea obligația să păzească granițele ( muntoase ) , în schimbul unor avantaje fiscale . 2. S . m . și f . Tânăr care aparținea străjeriei . 3. S . m . Construcție formată dintr - un grup de stâlpi de lemn , montată lângă piciorul unui pod de lemn , pentru a - l apăra de loviturile plutelor . [ Var . : ( înv . ) strejár s . m . ] - Strajă + suf . -

 

STRECHE

STRÉCHE , streche , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice : a ) ( și în sintagma strechea vitelor ) insectă de mărimea unei albine , cu corpul păros , negru sclipitor , ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari , hrănindu - se cu sângele lor ( Hypoderma bovis ) ; b ) ( și în sintagma strechea oilor ) insectă mare de culoare brună - cenușie , păroasă , care își depune larvele în nările oilor , de unde ajung în sinusurile frunții , producând moartea animalelor ( Oestrus ovis ) ; c ) ( și în sintagma strechea cailor ) insectă mare de culoare galbenă - brună , păroasă , care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor , de unde larvele ajung în intestin ( Gastrophilus equi ) ; d ) insectă cu abdomenul oval , cu picioarele păroase , care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor ( Hypoderma diana și

 

STROPȘI

STROPȘÍ , stropșesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Pop . ) A zdrobi , a sfărâma călcând în picioare . 2. Tranz . ( Pop . ) A stâlci pe cineva în bătaie . 3. Refl . ( Pop . și fam . ) A se răsti la cineva ( încruntându - se ) ; a se burzului , a se oțărî . 4. Tranz . ( Pop . ; despre boli ) A cuprinde , a lovi pe cineva pe

 

STROPȘIT

STROPȘÍT , - Ă , stropșiți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Zdrobit , sfărâmat , strivit în picioare . 2. Fig . ( Reg . ; despre oameni ; adesea substantivat ) Zăpăcit , smintit ; năbădăios , îndrăcit . 3. Fig . ( Pop . și fam . ; despre cuvinte ) Pocit , deformat , schimonosit ,

 

STRUȚ

STRUȚ ^2 , struțuri , s . n . ( Reg . ) Buchet de flori . STRUȚ ^1 , struți , s . m . Pasăre alergătoare mare de stepă , cu picioare lungi și puternice , cu gât lung și golaș , cu aripi mici , inapte pentru zbor , cu pene frumoase , moi , negre sau brune - cenușii , întrebuințate ca podoabă , care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii ( Struthio

 

SUSȚINE

SUSȚÍNE , susțín , vb . III . 1. Tranz . A servi de suport ( unui lucru ) ; a sprijini . 2. Tranz . Fig . A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune , de o cauză etc . ; a sprijini ; a apăra . 3. Tranz . Fig . A aduce argumente în sprijinul unui principiu , al unei teorii etc . , a afirma cu tărie ceva , a proclama . 4. Tranz . Fig . A ajuta , a întreține cu mijloace materiale o instituție , o persoană etc . 5. Refl . A se ține în

 

TÂRȘÂI

TÂRȘÂÍ , t ? rșâi , vb . IV . Tranz . A târî picioarele sau încălțămintea în mers , frecându - le de pământ și producând un zgomot

 

TÂRȘÂIT

TÂRȘÂÍT^2 , - Ă , târșâiți , - te , adj . ( Despre picioare sau încălțăminte ) Care se târșâie , care se freacă de pământ în mers , producând un zgomot specific ; ( despre mers ) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii . [ Var . : ( reg . ) târșăít , - ă , târșít , - ă adj . ] - V. târșâi . TÂRȘÂÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) târșâi ; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit ; târșâială , târșâitură . [ Var . : ( reg . ) târșiít s . n . ] - V.

 

TĂPĂLĂGOS

TĂPĂLĂGÓS , - OÁSĂ , tăpălăgoși , - oase , adj . ( Reg . ) 1. ( Despre oameni și animale ) Care are picioarele mari și un mers greoi ; tăpălog , tăpănos . 2. ( Despre plante ) Cu frunze mari , late . - Tăpălagă + suf . -

 

TĂPĂLAGĂ

TĂPĂLÁGĂ , tăpălăgi , s . f . ( Reg . ) 1. Încălțăminte mare și grosolană . 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate , pentru ca pașii să nu lase

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>