Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVOCAT

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 557 pentru PROVOCAT.

OCAZIE

OCÁZIE , ocazii , s . f . 1. Situație , împrejurare care provoacă , permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni ; prilej , moment favorabil . 2. ( Concr . ) Mijloc de locomoție , de obicei găsit din întâmplare . [ Var . : ( înv . ) ocaziúne s .

 

OCAZIONA

... OCAZIONÁ , ocazionez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A pricinui , a prilejui , a cauza , a provoca

 

ODIOS

ODIÓS , - OÁSĂ , odioși , - oase , adj . Care provoacă aversiune , indignare , dezgust ; demn de ură ; dezgustător , respingător ; detestabil . [ Pr . : - di -

 

ODONTOCIE

ODONTOCÍE , odontocii , s . f . Proces de decalcifiere a dinților , care provoacă carierea

 

OIDIUM

OÍDIUM s . n . 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite , care formează pete cenușii - fumurii pe suprafața organelor plantelor atacate . 2. Boală a viței de vie și a altor plante de cultură provocată de aceste ciuperci ; făinare . [ Pr . : - di -

 

ONIRISM

ONIRÍSM s . n . 1. Delir , aiurare asemănătoare visului , provocată de obsesii sau de halucinații . 2. ( Lit . ) Înclinare spre cultivarea situațiilor , a motivelor onirice ; atmosferă , caracter oniric al unei

 

OPĂREALĂ

OPĂREÁLĂ , opăreli , s . f . 1. Opărire . 2. ( Pop . ) Iritație a pielii , care se ivește ( mai ales la copiii mici ) la încheieturi și între coapse , provocând usturimi ; opăritură . - Opări + suf . -

 

OROGENIC

OROGÉNIC , - Ă , orogenici , - ce , adj . Care se referă la orogeneză , care este provocat , aparține sau rezultă prin procesul de orogeneză , privitor la orogeneză ;

 

OSTENTATIV

... OSTENTATÍV , - Ă , ostentativi , - e , adj . Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență , de a impresiona , de a provoca

 

OSTEOMALACIE

OSTEOMALACÍE , osteomalacii , s . f . Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă . [ Pr . : - te -

 

PĂGUBITOR

PĂGUBITÓR , - OÁRE , păgubitori , - oare , adj . Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu ; stricător , dăunător . Păgubi + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>