Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 481 pentru R..

RĂURUSCĂ

RĂURÚSCĂ s . f . v .

 

RĂUTĂCIOS

RĂUTĂCIÓS , - OÁSĂ , răutăcioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) Plin de răutate ; care , fără să aibă un fond rău , este înclinat să jignească , să facă mici

 

RĂVAȘ

RĂVÁȘ , răvașe , s . n . ( Pop . ) Scrisoare ,

 

RĂVINEALĂ

RĂVINEÁLĂ s . f . v .

 

RĂZĂLUI

RĂZĂLUÍ , răzăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A

 

RĂZĂLUIRE

RĂZĂLUÍRE , răzăluiri , s . f . ( Reg . ) Acțiunea de a răzălui și rezultatul ei ; răzăluială , răzuire . - V.

 

RĂZĂLUIT

RĂZĂLUÍT , - Ă , răzăluiți , - te , adj . ( Reg . ) Răzuit . - V.

 

RĂZĂTOARE

RĂZĂTOÁRE , răzători , s . f . 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite , întrebuințat în bucătărie pentru ras legume , fructe , cașcaval etc . ; răzuitoare . 2. Obiect de lemn sau de oțel , în formă de lamă , așezat la intrarea unei case , de care se rade noroiul de pe încălțăminte . - Rade + suf . -

 

RĂZBUNĂTOR

RĂZBUNĂTÓR , - OÁRE , răzbunători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care se răzbună , care nu iartă răul ce i s - a făcut ; vindicativ . - Răzbuna + suf . -

 

RĂZBUNICĂ

RĂZBUNÍCĂ , răzbunici , s . f . ( Pop . ) Străbunică . - Răz - + bunică sau - răzbunic + suf . -

 

RĂZEȘ

RĂZÉȘ , răzeși , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) Țăran liber , organizat în obști , care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea , dar lucra independent ( împreună cu familia ) lotul agricol repartizat ; moșnean ; p . gener . țăran liber , posesor de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>