Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPECIFIC

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 411 pentru SPECIFIC.

SERODIAGNOSTIC

SERODIAGNÓSTIC , serodiagnostice , s . n . Stabilire a diagnosticului unei boli infecțioase prin căutarea prezenței și evoluției anticorpilor specifici produși de microbii respectivi . [ Pr . : - di -

 

SEROLOGIE

SEROLOGÍE s . f . 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice , specifice sau nespecifice ; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin , precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor . 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor

 

SEROPROFILAXIE

... SEROPROFILAXÍE s . f . Metodă terapeutică ce constă în injectarea cu ser specific

 

SEROVACCINARE

... SEROVACCINÁRE , serovaccinări , s . f . ( Med . ) Vaccinare cu adaos de ser specific

 

SILVESTRU

... SILVÉSTRU , - Ă , silveștri , - stre , adj . ( Livr . ) 1. Păduros ; sălbatic . 2. Care este specific

 

SIMȚ

SIMȚ , simțuri , s . n . 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru

 

SINTETIZOR

SINTETIZÓR , sintetizoare , s . n . 1. ( Muz . ) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinități inedite de timbruri și a unor efecte sonore , lărgind posibilitățile de exprimare artistică . 2. ( În sintagma ) Sintetizor de vorbire = a ) aparat electronic complex care simulează funcțiile aparatului fonator uman , în scopul producerii vocii și vorbirii pur artificiale ; b ) procesor electronic care reduce redundanța semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu maximă eficiență în diferite

 

SMICEA

SMICEÁ , smicele , s . f . ( Bot . ) Ramură roditoare , specifică mărului și părului , subțire , flexibilă , lungă până la 30 cm , cu toți mugurii vegetativi ; p . gener . mlădiță , rămurică ( ruptă ) dintr - o plantă sau dintr - o arbore . - Probabil

 

SMIORCĂIT

... SMIORCĂÍT^2 , - Ă , smiorcăiți , - te , adj . Plângăreț , scâncit . - V. smiorcăi . SMIORCĂIT ^1 s . n . Faptul de a ( se ) smiorcăi ; zgomot specific

 

SNOBISM

SNOBÍSM s . n . Atitudine , conduită specifică

 

SPASMODIC

... SPASMÓDIC , - Ă , spasmodici , - ce , adj . Privitor la spasm , specific

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>