Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

NAVIGABILITATE

NAVIGABILITÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea unei ape de a fi

 

NEÎNDUPLECARE

NEÎNDUPLECÁRE s . f . Însușirea celui neînduplecat ; inflexibilitate , hotărâre , fermitate ; p . ext . cruzime . - Ne - +

 

NEAGRESIVITATE

NEAGRESIVITÁTE , neagresivități , s . f . Însușirea de a nu fi

 

NEAM

NEAM , neamuri , s . n . , adv . I. S . n . 1. Popor , națiune . 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță ; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva ( în raport cu acesta ) ; rudă . 3. ( Înv . și pop . ) Rând de oameni din aceeași generație ; generație . 4. ( La pl . ; în evul mediu ) Mulțime de boieri ; clasă boierească ; familie boierească ; descendenți ai unor boieri mari . 5. Categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune . 6. Specie , gen , varietate , fel , soi . II. Adv . ( Reg , și fam . ) Deloc , câtuși de puțin ,

 

NEASEMĂNAT

NEASEMĂNÁT , - Ă , neasemănați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi asemănat cu nimic ; care nu are pereche deoarece depășește limitele , însușirile obișnuite ; fără seamăn , incomparabil , neasemuit , unic . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

NECESITATE

NECESITÁTE , necesități , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; ceea ce este de absolută trebuință ; trebuință , nevoie . 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern , decurgând inevitabil din esența lucrurilor . 3. Utilitate ,

 

NECOMPARABIL

NECOMPARÁBIL , - Ă , necomparabili , - e , adj . Care nu se poate compara cu nimic ( prin însușiri ) ; fără pereche , neasemănat , extraordinar , incomparabil . - Ne - +

 

NECOMPRESIBILITATE

NECOMPRESIBILITÁTE sl . ( Fiz . ) însușirea unui corp de a fi necompresibil ; incompresibilitate . - Ne - +

 

NEELIGIBILITATE

NEELIGIBILITÁTE s . f . Însușirea sau starea unei persoane neeligibile ; ineligibilitate . - Ne - +

 

NEFLEXIBILITATE

NEFLEXIBILITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este neflexibil ;

 

NEGATIV

NEGATÍV , - Ă , negativi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care exprimă o negare sau un refuz , care neagă ceva . 2. Lipsit de însușiri bune , de calități , rău ; care produce rău , care este periculos . 3. ( Despre numere , mărimi scalare etc . ) Care este mai mic decât zero ( sau egal cu zero ) ; care se notează în scris cu semnul minus . 4. ( Despre electricitate , sarcini electrice ) Care apare la anodul unui element generator electrochimic . II. S . n . Imagine fotografică obținută pe un material ( film , hârtie etc . ) , la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală ; p . ext . placă , film , sau hârtie fotografică pe care s - a obținut o asemenea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>