Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUZICAL

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 426 pentru MUZICAL.

STACCATO

STACCÁTO adv . ( Indică modul de executare a unei compoziții muzicale ) Izolat prin pauze scurte de celelalte note ; în mod

 

STRUCTURĂ

STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare , de întocmire a societății din punct de vedere economic , social - politic și cultural ;

 

STRUNĂ

STRÚNĂ , strune , s . f . 1. Fir elastic confecționat din metal , din intestine de animale etc . care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce , prin vibrare , sunete ; coardă . 2. Sfoară bine întinsă , făcută din fire elastice și răsucite , destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului . 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei . 4. Compus : struna - cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (

 

SUFLĂTOR

SUFLĂTÓR , suflători , ( 1 , 2 ) s . m . , suflătoare , ( 3 , 4 ) s . n . 1. S . m . ( La pl . ) Instrumente muzicale de suflat . 2. S . m . Persoană care cântă la un instrument de suflat . 3. S . n . Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într - o masă de sticlă topită , pentru a - i da diverse forme . 4. S . n . Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei

 

SUITĂ

SUÍTĂ , suite , s . f . 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar , un suveran ; alai , escortă . 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate , dar contrastante prin caracter și prin mișcare . 3. Serie , șir de episoade , de idei

 

SUNA

... a răsuna . 3. Intranz . ( Despre locurile unde se produc zgomote ) A răsuna . 4. Intranz . ( Despre oameni ) A cânta dintr - un instrument muzical . 5. Intranz . A anunța , a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într - un instrument . 6. Intranz . A fi ...

 

SUNET

SÚNET , sunete , s . n . 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche . 2. Vibrație muzicală . 3. Răsunet ; ecou . 4. ( Lingv . ) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin

 

SURDINĂ

SURDÍNĂ , surdine , s . f . Dispozitiv din metal sau din lemn , în formă de gheară la instrumentele cu coarde , sau în formă de dop la instrumentele de suflat , folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente

 

SURLĂ

... SÚRLĂ , surle , s . f . 1. Instrument muzical popular de suflat , în formă de fluier , cu mai multe orificii și cu ancie dublă , întrebuințat în trecut mai ales în armată . 2. ( Reg . ) Râtul ...

 

TABLATURĂ

TABLATÚRĂ s . f . Vechi sistem de notație muzicală , cu ajutorul literelor alfabetului , al cifrelor și al altor semne așezate pe linii

 

TABULATURĂ

TABULATÚRĂ , tabulaturi , s . f . Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor , folosit în sec . XV - XVII pentru instrumentele polifonice ( orgă , clavecin

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>