Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OCUPAT

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 595 pentru OCUPAT.

MINERIT

MINERÍT s . n . 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci , folosite fie în construcții , fie ca materii prime . 2. Îndeletnicire a

 

MIOTOMIE

MIOTOMÍE , miotomii , s . f . Parte a anatomiei care se ocupă cu disecția mușchilor ; incizie în mușchi . [ Pr . : mi -

 

MITOLOG

MITOLÓG , mitologi , s . m . Persoană care se ocupă cu studiul

 

MORALĂ

MORÁLĂ , morale , s . f . 1. Ansamblul normelor de conviețuire , de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege , ci de opinia publică ; etică . 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate ; ( concr . ) carte care cuprinde aceste norme ; etică . 3. ( Fam . ) Dojană ,

 

MORFOFIZIOLOGIE

MORFOFIZIOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studierea raportului dintre structura celulelor , a țesuturilor sau a organelor și funcțiile lor . [ Pr . : - zi - o - ] - Morfo [ logic ] +

 

MORFOGENIE

... MORFOGENÍE s . f . Ramură a geomorfologiei care se ocupa

 

MORFOLOGIE

MORFOLOGÍE s . f . 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară și structura internă a organismelor plantelor și animalelor . 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări ; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor

 

MUZEOGRAFIE

... MUZEOGRAFÍE s . f . Disciplină care se ocupa

 

MUZEU

MUZÉU , muzee , s . n . Instituție care se ocupă cu strângerea , păstrarea și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric , științific , artistic etc . ; clădire în care sunt păstrate și expuse astfel de

 

MUZICANT

MUZICÁNT , - Ă , muzicanți , - te , s . m . și f . 1. Persoană care cântă la un instrument muzical . 2. ( Înv . ) Persoană care cunoaște , se ocupă cu muzica , are aptitudini pentru muzică ; p . ext .

 

NATURALIST

NATURALÍST , - Ă , naturaliști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii . 2. Adj . Care aparține naturalismului , privitor la naturalism ; care reflectă naturalismul , caracteristic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>