Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PIESA
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 626 pentru PIESA.
MAȘINĂRÍE , mașinării , s . f . 1. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini ( 1 ) sau al unui grup de mașini ; mecanism ; p . ext . mașină ( 1 ) . - Mașină + suf . - ărie . Cf . fr . %
MACHÉTĂ , machete , s . f . Reproducere , de obicei la scară redusă , a unei lucrări de urbanistică , a unei piese tehnice , a unei opere de artă
MACHETÁT , - Ă , machetați , - te , adj . ( Despre lucrări de urbanistică , piese tehnice , opere de artă etc . ) Care a fost prezentat sub formă de machetă . - V.
MACROSCOPÍE , macroscopii , s . f . Examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafeței unei piese , unui material
... în formă cilindrică , deschis la ambele capete , confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig . 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă , care servește la îmbinarea a două țevi , bare etc . ; parte lărgită de la capătul unui ...
MANDRÍNĂ , mandrine , s . f . 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină - unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare . 2. ( Tehn . ) Priboi ^1 ( 1 ) . 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa . [ Var . : mandrín s .
... MANÉLĂ , manele , s . f . Piesă
MANIPULATÓR , - OÁRE , manipulatori , - oare , subst . 1. S . n . Aparat cu care se apucă și se manipulează piesele calde într - o uzină sau într - un atelier . 2. S . n . Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice . 3. S . m . și f .
... groasă sau impermeabilă care apără de frig , de ploaie etc . ; spec . palton de uniformă militară . 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă
MECÁNIC , - Ă , mecanici , - ce , subst . , adj . I. S . f . 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor ; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene ; mecanotehnică . 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor , îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării . 3. Tratat , manual de mecanică ( I 1 , 2 ) . II. Adj . 1. Care aparține mecanicii ( I ) , privitor la mecanică , de mecanică . 2. ( Și adv . ) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism ; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor ; mecanizat . 3. ( Și adv . ) Care se realizează fără participarea conștiinței , a voinței ; mașinal , automat . III. S . m . și f . Specialist în mecanică ( I 1 ,
MECANÍSM , mecanisme , s . n . 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele , astfel încât unele elemente mobile , transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse , pot antrena mișcarea acestora . 2. Mod de funcționare a unui mecanism ( 1 ) . 3. Mod în care se desfășoară un fenomen , o reacție etc . 4. P . anal . Sistem , mod de organizare politică , economică , socială