Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 8932 pentru M.

MĂNUȘĂ

MĂNÚȘĂ , mănuși , s . f . 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână , tricot , piele , cauciuc etc . , care acoperă mâinile , protejându - le . 2. ( Pop . ) Mănunchi ( 1 ) . 3. ( Reg . ; și ca termen tehnic în arheologie ) Toartă ( la oale , vase ,

 

MĂRĂCINĂ

MĂRĂCÍNĂ s . f . v .

 

MĂRĂCINIȘ

MĂRĂCINÍȘ , mărăcinișuri , s . n . Desiș de mărăcini , loc acoperit cu mărăcini ; mărăcinet . - Mărăcine + suf . -

 

MĂRĂMIOARĂ

MĂRĂMIOÁRĂ , mărămioare , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui maramă ; mărămuță . - Maramă + suf . -

 

MĂRĂMUȚĂ

MĂRĂMÚȚĂ , mărămuțe , s . f . ( Rar ) Mărămioară . - Maramă + suf . -

 

MĂRȘĂLUI

MĂRȘĂLUÍ , mărșăluiesc , vb . IV . Intranz . A se deplasa în marș ; a

 

MĂRȘĂLUIRE

MĂRȘĂLUÍRE , mărșăluiri , s . f . Acțiunea de a mărșălui . - V.

 

MĂRFȘOARĂ

MĂRFȘOÁRĂ s . f . v .

 

MĂRFUȘOARĂ

MĂRFUȘOÁRĂ , mărfușoare , s . f . Diminutiv al lui marfă . [ Var . : mărfșoáră s . f . ] - Marfă + suf . -

 

MĂRGĂRITĂ

MĂRGĂRÍTĂ , mărgărite , s . f . ( Bot . ; pop . )

 

MĂRGĂRITĂRAȘ

MĂRGĂRITĂRÁȘ , mărgăritărașe , s . n . Mărgăritărel ( 1 ) . - Mărgăritar + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>