Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUZICAL

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 426 pentru MUZICAL.

TABULATURĂ

TABULATÚRĂ , tabulaturi , s . f . Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor , folosit în sec . XV - XVII pentru instrumentele polifonice ( orgă , clavecin

 

TAMBURĂ

... TAMBÚRĂ , tambure , s . f . Vechi instrument muzical

 

TAMBURINĂ

... TAMBURÍNĂ , tamburine , s . f . Instrument muzical popular , folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania , Italia și în Orient , de forma unei tobe mici , portative , cu pielea întinsă pe ...

 

TANGARA

... TANGARÁ , tangarale , s . f ( Înv . ) Instrument muzical

 

TARAF

TARÁF , tarafuri , s . n . 1. Mică formație muzicală ( de lăutari ) , care cântă muzică populară ; tacâm ( II 2 ) . 2. ( Înv . ) Gașcă ,

 

TARAGOT

... TARAGÓT , taragoturi , s . n . Instrument muzical

 

TEL

... frișca , crema etc . 2. Resort , arc de sârmă ( de oțel ) folosit la canapele , somiere , fotolii etc . ; drot . 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical

 

TEMĂ

TÉMĂ , teme , s . f . 1. Idee principală care este dezvoltată într - o operă , într - o expunere ; subiect ; aspect al realității care se reflectă într - o operă artistică . 2. Motiv melodic dintr - o piesă muzicală . 3. Exercițiu scris dat școlarilor , studenților etc . pentru aplicarea cunoștințelor dobândite . 4. ( Lingv . ) Grupare de elemente din structura unui cuvânt , constituită din rădăcină , urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe ( gramaticale sau lexicale ) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași

 

TEMPO

TÉMPO s . n . 1. Viteză , iuțeală cu care se execută o piesă muzicală , conform conținutului și caracterului ei . 2. ( Lingv . ) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii ; ritm al

 

TEORBĂ

... TEÓRBĂ , teorbe , s . f . Instrument muzical

 

TERȚET

TERȚÉT , terțete , s . n . 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu ; trio . 2.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>