Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

NOUTATE

NOUTÁTE , noutăți , s . f . 1. Însușirea de a fi nou . 2. ( Concr . ) Lucru nou , de curând pus în circulație , de - abia descoperit etc . 3. Veste , știre recentă ( și interesantă ) ; novita , nuvelă . [ Pr . : no -

 

NULITATE

NULITÁTE , nulități , s . f . 1. Însușirea , caracterul lucrului nul ( 1 ) . 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă , în principiu și pentru trecut , acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale . 3. Lipsă totală de valoare , de capacitate , de merit a

 

OBIECTIV

OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,

 

OBIECTIVITATE

OBIECTIVITÁTE s . f . 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv ( I 1 ) . 2. Nepărtinire ,

 

OBSECVIOZITATE

OBSECVIOZITÁTE s . f . ( Livr . ) Însușirea de a fi obsecvios ; servilism , slugărnicie . [ Pr . : - vi - o - ] - Din fr .

 

OGARNIC

OGÁRNIC , - Ă , ogarnici , - ce , adj . ( Rar ) Ca ogarul ; cu însușiri de ogar ; sprinten . - Ogar + suf . -

 

OGLINDOS

OGLINDÓS , - OÁSĂ , oglindoși , - oase , adj . ( Neobișnuit ) Care are însușirile unei oglinzi ; ( luciu , neted ) ca o oglindă . - Oglindă + suf . -

 

OLIGOTROFIE

... OLIGOTROFÍE , oligotrofii , s . f . Însușire

 

OMNILATERALITATE

OMNILATERALITÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi omnilateral . - Omnilateral + suf . -

 

OMNISCIENȚĂ

OMNISCIÉNȚĂ s . f . ( Livr . ) Însușirea de a ști totul . [ Pr . : - sci -

 

OMOFONIE

OMOFONÍE , omofonii , s . f . 1. Însușirea de a fi omofon . 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte ( care formează

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>