Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ
Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.
PÂRGÁR , pârgari , s . m . 1. ( În evul mediu , în organizarea administrativă a țărilor românești ) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg ( compus din 6 până la 12 persoane ) . 2. ( Reg . ; în vechea organizare administrativă ) Vătășel la
... PÂRLEÁZ , pârleazuri , s . n . Trecătoare îngustă peste un gard ( mai ales la țară
... în care mișună păduchii ( 1 ) ; p . ext . locuință murdară , sărăcăcioasă . 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu miros urât , cu flori fără petale , întrebuințată la țară
PĂMÂNTEÁN , - Ă , pământeni , - e , adj . 1. Care trăiește , care locuiește pe Pământ ; de pe Pământ , specific Pământului . 2. ( Adesea substantivat ) Născut în țara despre care este vorba ; indigen , băștinaș , autohton . 3. ( Substantivat ; rar ) Muritor ^2 . - Pământ + suf . -
PĂMÂNTEÁNCĂ , pământence , s . f . Femeie născută în țara în care locuiește ; băștinașă , autohtonă . - Pământean + suf . -
... PAȘAPÓRT , pașapoarte , s . n . Document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară
PAȘAPORTÁR , pașaportari , s . m . ( Rar ) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit ( temporar ) și care stă în tara respectivă cu pașaport . - Pașaport + suf . -
PAȘOPTÍSM s . n . Ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din țările românești . - Pașopt ( = patruzeci și opt ) + suf . -
PAȘOPTÍST , - Ă , pașoptiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor ( 2 ) , privitor la pașoptism sau la pașoptiști . 2. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din țările românești ; ( persoană ) care a susținut pașoptismul , care a luptat pentru
PADIȘÁH , padișahi , s . m . Titlu purtat ( în trecut ) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu ; persoană purtând acest
PAHÁRNIC , paharnici , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului , iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn , gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită ; boier care avea acest titlu ;