Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.

HO

... HO interj . 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele , mai ales caii . 2. ( Repetat ; cu accentul frazei pe al doilea element

 

HOLMIU

... HÓLMIU s . n . Element

 

IDIȘ

ÍDIȘ s . n . Idiom german al cărui vocabular s - a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente ( ebraice , romanice , slave ) , vorbit de unele populații

 

IDILISM

IDILÍSM s . n . 1. Caracteristică a ceea ce este idilic ; caracter rustic - idealizat al unei opere literare sau al unei literaturi . 2. Caracter romanțios , sentimental al unei opere de artă . 3. Preferință pentru elemente idilice . - Idilă + suf . -

 

IERARHIE

IERARHÍE , ierarhii , s . f . Sistem de subordonare a elementelor , a gradelor , a funcțiilor , a autorităților etc . inferioare față de cele

 

IM

... IM ^2 - Element

 

IN

... restr . sămânța acestei plante . 2. S . n . Fir obținut prin prelucrarea inului ^2 ( 1 ) ; p . ext . pânză făcută din aceste fire . IN ^1 - Element

 

INACTIV

INACTÍV , - Ă , inactivi , - e , adj . 1. Care nu activează , care este fără activitate ; care nu face nimic ; pasiv . 2. ( Chim . ; despre substanțe , elemente ) Care nu

 

INCLUZIUNE

... INCLUZIÚNE , incluziuni , s . f . 1. Particulă de metal străin conținută în masa unui corp solid . 2. ( Mat . ) Proprietate care constă în faptul că orice element

 

INDEXA

INDEXÁ , indexez , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A întocmi un index ( 1 ) . 2. A introduce un cuvânt , un autor etc . într - un index ( 1 ) . 3. ( Economie ) A corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de

 

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>