Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLOARE

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 958 pentru FLOARE.

DIALISEPAL

DIALISEPÁL , - Ă , dialisepali , - e , adj . ( Despre plante cu flori ) Al cărui caliciu are sepalele separate , libere . [ Pr . : di -

 

DINȚURĂ

DINȚÚRĂ , dințuri , s . f . Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice , care crește prin semănături sau ierburi ( Odontites rubra ) . - Dinte + suf . -

 

DINCOLO

... care se află în cealaltă parte ; care se află peste hotare . 2. ( În corelație cu " ici " , " colo " , " aici " etc . ) În altă parte . Aici înflorește o floare

 

DIOIC

DIÓIC , - Ă , dioici , - ce , adj . ( Despre plante unisexuate ) Care are florile mascule și femele pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii . [ Pr . : di - o -

 

DIPETAL

DIPETÁL , - Ă , dipetali , - e , adj . ( Despre corole ) Care are două petale ; ( despre flori , plante ) care are corola formată din două

 

DISEPAL

DISEPÁL , - Ă , disepali , - e , adj . ( Despre caliciu ) Care are două sepale ; ( despre flori , plante ) care are caliciul format din două

 

DORITOR

DORITÓR , - OÁRE , doritori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care dorește să facă , să obțină ceva ; dornic de ceva . 2. S . f . Plantă erbacee târâtoare cu flori mici , albastre sau liliachii ( Veronica hederifolia ) . - Dori + suf . -

 

DORNIC

DÓRNIC , - Ă , dornici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . Plin de dor ; doritor , nerăbdător să facă , să obțină ceva . 2. S . m . Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici , albe ( Falcaria sioides ) . - Dor + suf . -

 

DOSNIC

DÓSNIC , - Ă , dosnici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre locuri , străzi , clădiri etc . ) Care se află mai la o parte , mai ascuns vederii ; retras , lăturalnic , lăturaș , izolat . 2. S . f . Compus : dosnică - galbenă = plantă erbacee cu flori galbene , dispuse în capitule ( Carpesium cernuum ) . - Dos + suf . -

 

DRĂGAICĂ

DRĂGÁICĂ , drăgaice , s . f . I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor ( la 24 iunie ) ; Sânziene . 2. Dans popular , jucat mai ales la Drăgaică ( I 1 ) ; melodie după care se execută acest dans . 3. Târg care se ține la 24 iunie ; p . gener . târg . 4. ( La pl . ) Zâne rele despre care se crede că ar sluți pe oameni ; iele . II. Plantă erbacee cu fructe lungi și înguste și cu flori galbene - aurii , plăcut mirositoare ; sânziană ( Galium

 

DRACILĂ

DRÁCILĂ , dracile , s . f . Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii , cultivat adesea ca gard viu . ( Berberis vulgaris ) . [ Var . : ( reg . ) drácină s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>