Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SERVIT

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 907 pentru SERVIT.

FÂN

FÂN s . n . Iarbă cosită și uscată , servind ca nutreț pentru vite ;

 

FÂNOASĂ

FÂNOÁSĂ , fânoase , s . f . ( Înv . ) Unealtă agricolă cu tracțiune animală , servind la întoarcerea fânului . - Fân + suf . - oasă ( după fr .

 

FĂȚUITOR

FĂȚUITÓR , - OÁRE , fățuitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care fățuiește . 2. S . n . Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn . 3. S . f . Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid ; drișcă . 4. S . n . Cuțit puțin curbat , cu două mânere , care servește , în tăbăcărie , la fățuirea manuală a pieilor . [ Pr . : - țu - i - ] - Fățui + suf . -

 

FAȚETĂ

FAȚÉTĂ , fațete , s . f . 1. Fiecare dintre fețele ( șlefuite ale ) unei pietre prețioase , ale unei sticle , ale unui metal etc . 2. ( În sintagma ) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere . 3. ( Tipogr . ) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de

 

FACLĂ

FÁCLĂ , facle , s . f . Băț ( la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă ) care servește la luminat , mai ales la procesiuni sau la cortegii ;

 

FALCĂ

FÁLCĂ , fălci , s . f . 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții ; ( la oameni ) maxilar ; ( la animale ) mandibulă . 2. ( Tehn . ) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini , care servește la prinderea unui obiect , a unui material etc . , la sfărâmarea ori deformarea unui material etc . - Refăcut din fălci ( pl . înv . al lui falce < lat . falx , -

 

FANION

FANIÓN , fanioane , s . n . Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări ( în armată , la căile ferate etc . ) . [ Pr . : - ni -

 

FARFURIE

FARFURÍE , farfurii , s . f . 1. Obiect de faianță , de porțelan etc . , de obicei de formă rotundă , cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit , în care se servește mâncarea . 2. ( Înv . )

 

FAZMETRU

FAZMÉTRU , fazmetre , s . n . Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași

 

FIER

FIER , fiare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. Element chimic , metal greu , de culoare cenușie , maleabil , ductil , cu proprietăți feromagnetice , care , aliat cu carbonul sau cu alte elemente , se folosește pe scară largă în industrie ; ( impr . ) oțel ( moale ) . 2. Numele mai multor unelte , instrumente etc . sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă ; a ) ( adesea determinat prin " de călcat " ) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor ; b ) ( adesea determinat prin " de frizat " ) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului ; c ) ( adesea determinat prin " de plug " ) fiecare dintre cuțitele plugului ; d ) clește cu care se iau cărbunii din foc ; e ) ( adesea determinat prin " roșu " ) unealtă , vergea sau bucată de fier înroșită la foc , cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului ; f ) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă ; p . ext . sabie . 3. ( La pl . ) Lanțuri , cătușe cu care sunt legați prizonierii ,

 

FIERBĂTOR

FIERBĂTÓR , fierbători , ( 1 ) s . m . , fierbătoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime . 2. S . n . ( Tehn . ) Aparat care servește la fierberea unor lichide ; plonjor . - Fierbe + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>