Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRECUT

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 623 pentru TRECUT.

NARĂ

... care respiră și miros oamenii și unele animale . 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave , prin care trece

 

NARGHILEA

... Lulea de tip oriental prevăzută cu țeavă lungă și flexibilă , al cărei capăt de jos este fixat într - un vas cu apă parfumată , prin care trece

 

NEȚ

... NEȚ , nețuri , s . n . ( La tenis ) Lovitură în care mingea trece

 

NEBĂGAT

NEBĂGÁT^1 s . n . Pe nebăgate de ( în expr . ) ( sau în ) seamă = fără a ( se ) observa ; pe nesimțite . - Ne - + băgat . NEBĂGÁT^2 , - Ă , nebăgați , - te , adj . Nebăgat în seamă ( în expr . ) = a ) care nu este luat în considerație , care este trecut cu vederea ; b ) care nu a fost văzut , observat . - Ne - +

 

NEGLIJA

... neglijez , vb . I . Tranz . A nu avea grijă de cineva sau de ceva , a nu da atenția cuvenită ; a trece

 

NEGLIJABIL

NEGLIJÁBIL , - Ă , neglijabili , - e , adj . Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea ( fără nici o pierdere ) ; care nu trebuie luat neapărat în seamă ; fără

 

NERĂZBIT

... NERĂZBÍT , - Ă , nerăzbiți , - te , adj . ( Rar ) Care nu poate fi răzbit , prin care nu se poate străbate , peste care nu se poate trece

 

NESIMȚIT

... adj . 1. Care este lipsit de bun - simț , de bună creștere , de cuviință , de delicatețe . 2. Care nu este simțit , perceput ; care scapă simțurilor sau trece neobservat ; p . ext . insesizabil , imperceptibil . NESIMȚÍT^1 s . n . Pe nesimțite ( în loc . adv . ) = încetul cu încetul , fără a putea fi perceput . - Ne ...

 

NESOCOTI

... a desconsidera , a disprețui ; a nu ține seamă de . . . , a ignora , a neglija ; a trece

 

NETEZITOR

... NETEZITÓR , netezitoare , s . n . 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie . 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece

 

NIMFĂ

NÍMFĂ , nimfe , s . f . 1. ( În mitologia greacă ) Fiecare dintre zeițele apelor , ale pomilor , ale crângurilor și ale munților , personificând forțele naturii . 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>