Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEIA
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 644 pentru ACEIA.
NEFIÍNȚĂ s . f . 1. ( Poetic ) Faptul de a nu exista , de a nu fi ; inexistență ; stare a ceea ce nu există ; p . ext . neant . 2. ( Înv . ) Absență , lipsă dintr - un anumit loc ( a unei persoane ) . - Ne - +
NEFLEXIBILITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este neflexibil ;
NEMĂRGINÍRE , nemărginiri , s . f . Calitatea a ceea ce este nemărginit ; imensitate , infinit ; ( concr . ) întindere fără margini , spațiu nemărginit , nemargine ; p . ext . timp nelimitat . - Ne - +
NEMIȘCÁRE s . f . Stare a ceea ce nu se mișcă ; imobilitate , neclintire ; absență a oricărei mișcări ;
NENOROCÓS , - OÁSĂ , nenorocoși , - oase , adj . Care nu are noroc , care nu are succes în ceea ce întreprinde , ghinionist , păgubaș ; p . ext . care aduce nenorocire ( 2 ) , nefast . - Ne - +
NEOFOBÍE s . f . Fobie față de tot ceea ce este nou . [ Pr . : ne -
NEPĂSĂTÓR , - OÁRE , nepăsători , - oare , adj . Care nu - și face griji , necazuri ; calm , senin ; ( curent ) care nu manifestă nici un fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său ; indolent , apatic ; indiferent . - Ne - + păsător ( înv . " grijuliu " <
NEPĂSÁRE s . f . 1. Lipsă de griji , de frământări ; situație , stare în care se află cel lipsit de griji , de frământări . 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur ; indiferență , indolență , apatie ; pasivitate . - Ne - +
NEPRIHĂNÍRE s . f . Calitate a ceea ce este fără prihană , fără păcat , fără vină , pur ; curățenie , puritate ; spec . castitate . - Ne - + prihănire ( înv . " păcat , vină " <
NERAȚIONÁL , - Ă , neraționali , - e , adj . 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii , care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii ; irațional ( 1 ) . 2. ( Despre oameni ) Lipsit de judecată , de înțelepciune ( în ceea ce face sau ce spune ) ; necugetat , nechibzuit . 3. Care nu a fost bine gândit , bine chibzuit , care denotă nesocotință . [ Pr . : - ți - o - ] - Ne - +
NESFÂRȘÍT^2 , - Ă , nesfârșiți , - te , adj . 1. Care nu se sfârșește , nu are limite ( în timp sau spațiu ) , nu încetează , nu se consumă , care nu are sfârșit ; fără sfârșit ; fără margini : etern , veșnic ; infinit . 2. Foarte mare , foarte întins , foarte numeros , foarc intens . NESFÂRȘÍT^1 , nesfârșituri . s . n . Ceea ce nu are ( sau pare că nu are ) limită în spațiu sau în timp ; nemărginire ,