Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂMÂNT

 Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 672 pentru PĂMÂNT.

MARAMĂ

... de voal fin , cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național ( lăsând capetele să atârne până aproape de pământ

 

MARCĂ

MÁRCĂ^4 , mărci , s . f . ( adesea determinat prin " poștală " ) Mic imprimat emis de stat și care , aplicat sau tipărit pe scrisori , pe unele colete etc . , servește drept plată anticipată a transportului poștal . MÁRCĂ^3 , mărci , s . f . 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră , aflate sub guvernare militară . 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală , în care pământul arabil rămâne proprietate privată . MÁRCĂ^2 , mărci , s . f . Unitate monetară principală în unele țări europene . MÁRCĂ^1 , mărci , s . f . 1. Semn distinct aplicat pe un obiect , pe un produs , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele , pentru a - l recunoaște etc . 2. Fisă de metal cu număr de ordine , cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite . 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb , așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie , pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire . 4. Fig . Semn distinctiv , trăsătură specifică , însușire caracteristică ;

 

MARCOTĂ

... MARCÓTĂ , marcote , s . f . Lăstar al unei plante , nedesprins de ea , înfipt cu capătul liber în pământ

 

MARE

MÁRE^2 , mări , s . f . Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare , adânci și sărate , de pe suprafața Pământului , care de obicei sunt unite cu oceanul printr - o strâmtoare ; parte a oceanului de lângă țărm ; p . ext . ocean . MÁRE^1 , mari , adj . I. ( Indică dimensiunea ) Care depășește dimensiunile obișnuite ; care are dimensiuni apreciabile ( considerate în mod absolut sau prin comparație ) . II. ( Indică cantitatea ) 1. Care este în cantitate însemnată ; abundent , mult ; numeros . 2. ( Despre numere sau , p . ext . , despre valori care se pot exprima numeric ) Care este în cantitate însemnată , ridicat . III. ( Arată rezultatul dezvoltării ființelor ) Care a depășit frageda copilărie ; care a intrat în adolescență ; care a ajuns la maturitate . IV. ( Indică durata ; despre unități de timp ) De lungă durată , îndelung , lung . V. ( Indică intensitatea ) 1. ( Despre surse de lumină și căldură ) Puternic , intens . 2. ( Despre sunete , voce , zgomote ) Puternic , ridicat . 3. ( Despre fenomene atmosferice ) Violent , aspru , năprasnic . Ger mare . 4. ( Despre ritmul de mișcare sau de deplasare ) Care a depășit viteza obișnuită ; crescut ( ca viteză ) , mărit . 5. ( Despre stări sufletești , sentimente , senzații etc . ) Intens , profund , tare . VI. ( Arată calitatea , valoarea ) 1. De valoare , de însemnătate deosebită ; ...

 

MEGIEȘ

... megieși , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Țăran liber , stăpân de pământ

 

MERGE

... duce ; a se îndrepta ( spre . . . ) . 3. A însoți , a întovărăși , a acompania . II. 1. ( Despre întinderi de pământ , drumuri etc . ) A se întinde până la . . . ; a duce la . . . 2. ( Despre știri , evenimente etc . ) A ajunge la cunoștința ...

 

MERIDIAN

MERIDIÁN , meridiane , s . n . , adj . 1. S . n . Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică , constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice . 2. S . n . ( Mat . ) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație . 3. Adj . Referitor la un meridian ( 1 ) , care trece printr - un meridian . [ Pr . : - di -

 

METALOGENEZĂ

METALOGENÉZĂ s . f . Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului ; ( rar )

 

METAMORFISM

METAMORFÍSM s . n . Totalitatea transformărilor mineralogice , structurale și chimice suferite de roci în stare solidă sub influența căldurii pământului , a presiunii și a reacțiilor

 

METEORIT

METEORÍT , meteoriți , s . m . Bucată desprinsă dintr - un corp cosmic ( care străbate atmosfera și cade la suprafața Pământului ) . [ Pr . : - te -

 

MEZOSFERĂ

MEZOSFÉRĂ s . f . Înveliș cuprins între l 200 și 2900 kilometri în adâncimea pământului ; strat atmosferic care se întinde deasupra stratosferei și sub

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>