Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCHEIA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 73 pentru ÎNCHEIA.
... poruncă , anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni . II. ( Despre organe de stat sau reprezentanți ai acestor organe ) A redacta , a încheia
... EPILOGÁ , epiloghez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A încheia
FERMOÁR , fermoare , s . n . Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte , genți , serviete etc . , format din două șiruri de lame ( fixate pe o șuviță de pânză , de piele etc . ) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese , făcute să lunece între
... FIBÚLĂ , fibule , s . f . 1. Agrafă ( ornamentală ) de metal , întrebuințată în antichitate pentru a încheia
ILÍC , ilice , s . n . Pieptar ( țărănesc ) fără mâneci , cu revere , încheiat în față , confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă ( și împodobită cu
INTERMEDIÁR , - Ă , intermediari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi , care este ( relativ ) la mijloc ; care face trecerea de la ceva la altceva . 2. S . m . și f . Persoană care , de obicei în schimbul unui avantaj bănesc , face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți , cu împuternicirea acestora ; persoană care mijlocește încheierea unei operații ( economice ) ; mijlocitor . V. mediator . [ Pr . : - di -
JACHÉTĂ , jachete , s . f . Haină ( tricotată ) femeiască încheiată în față , care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
MANDÁNT , - Ă , mandanți , - te , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) pentru care se încheie un act
NOROCÓS , - OÁSĂ , norocoși , - oase , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are noroc ( 2 ) , căruia îi reușesc toate ; norocit ( 1 ) . 2. ( Despre acțiuni ) Care decurge sau se încheie în mod favorabil ; norocit (
... NOVÁ , novez , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A face , a încheia