Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPLINIT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 136 pentru ÎNDEPLINIT.

EFECTUAT

EFECTUÁT , - Ă , efectuați , - te , adj . Care este realizat , înfăptuit , îndeplinit , executat . [ Pr . : - tu - at ] - V.

 

EGUMENIE

EGUMENÍE s . f . Funcția de egumen ; timpul cât cineva îndeplinește această funcție ; stăreție . - Egumen + suf . -

 

EXECUTA

EXECUTÁ , execut , vb . I . 1. Tranz . A face , a confecționa , a fabrica , a prelucra , a efectua . 2. Refl . A face ceea ce i s - a spus . 3. Tranz . A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet . 4. Tranz . A sili pe debitor sa - și îndeplinească

 

EXECUTANT

EXECUTÁNT , - Ă , executanți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care execută , care îndeplinește ceva ; executor . [ Pr . : eg -

 

EXERCITA

... EXERCITÁ , exercit , vb . I . Tranz . 1. A practica , a îndeplini o profesie , o funcție etc . 2. A face să fie simțit , a valorifica un drept , un privilegiu , o influență etc . [ Pr ...

 

FACE

... cauza , a pricinui . A făcut o încurcătură 3. A aduce la îndeplinire ; a realiza , a îndeplini , a împlini . Și - a făcut datoria . 4. A exercita , a practica o meserie . Face avocatură . 5. ( Cu ...

 

FACTITIV

FACTITÍV , factitive , adj . Verb ( tranzitiv ) factitiv ( În sintagma ) ( și substantivat , n . ) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune ; verb

 

FAPTĂ

FÁPTĂ , fapte , s . f . Acțiune săvârșită , act îndeplinit de cineva ; fapt ;

 

FI

... acțiuni etc . ) a dura , a dăinui , a ține . Vechi obiceiuri care sunt și astăzi . 4. A se îndeplini , a se întâmpla , a se petrece , a avea loc . Mi - a spus cum a fost ...

 

FICAT

FICÁT , ficați , s . m . Glandă - anexă a tubului digestiv , situată în partea dreaptă a abdomenului , sub diafragmă , formată din patru lobi și din vezicula biliară , care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în

 

FORȚĂ

FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>