Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNRUDIT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 63 pentru ÎNRUDIT.
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
METALÉPSĂ , metalepse , s . f . Figură de stil înrudită cu metonimia , care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt , sau
MITOLOGÍE , mitologii , s . f . Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare
MREÁNĂ , mrene , s . f . Pește de râu înrudit cu crapul , cu corpul alungit , cu solzi de culoare verde - cenușie pe spate și alburie pe burtă , care poate ajunge până la o greutate de 4 - 5 kg ( Barbus
NAVÉTĂ^2 , navete , s . f . Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița , cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici , de culoare castanie ( Brassica rapa oleifera ) . NAVÉTĂ^1 , navete , s . f . 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase , fileuri . 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus și întors , cu regularitate , de obicei între două localități ( relativ apropiate ) . A face naveta . 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate , efectuând regulat drumuri dus și întors . 4. Obiect ( în formă de ladă compartimentată ) care servește la transportul unor produse
NEAM , neamuri , s . n . , adv . I. S . n . 1. Popor , națiune . 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță ; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva ( în raport cu acesta ) ; rudă . 3. ( Înv . și pop . ) Rând de oameni din aceeași generație ; generație . 4. ( La pl . ; în evul mediu ) Mulțime de boieri ; clasă boierească ; familie boierească ; descendenți ai unor boieri mari . 5. Categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune . 6. Specie , gen , varietate , fel , soi . II. Adv . ( Reg , și fam . ) Deloc , câtuși de puțin ,
NEOLINGVÍSTIC , - Ă , neolingvistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor , prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite . 2. Adj . De neolingvistică . Școala neolingvistică . [ Pr . : ne -
PĂR ^2 , peri , s . m . 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică , cornoasă , care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale ; spec . fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau ( cu sens colectiv ) totalitatea acestor fire , care acoperă capul omului . 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală ; p . ext . țesătură din aceste fibre . 3. P . anal . Fiecare dintre filamentele ( fine ) , de origine epidermică , existente pe anumite organe ale unor plante . 4. Arc în formă de spirală la ceas . 5. Compuse : părul - feței = plantă criptogamă înrudită cu feriga , întrebuințată ca plantă medicinală și ornamentală ( Adianthum capillus - Veneris ) ; părul - Maicii - Domnului = plantă erbacee cu frunze mate , crestate adânc ( Asplenium adianthum nigrum ) ; părul - porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe ( Equisetum telmateja ) . 6. Compus : ( Astron . ) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală . PĂR ^1 , peri , s . m . Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală , cu frunze ovale , cu flori mari , albe sau roz , cultivat pentru fructele lui comestibile ( Pirus
PĂUNÍȚĂ , păunițe , s . f . 1. Femela păunului ; păună . 2. ( Entom . ; reg . ) Numele mai multor specii de insecte înrudite cu libelula . [ Pr . : pă - u - ] - Păun + suf . -
PARATÍFOS s . n . Boală infecțioasă acută cu simptome intestinale , înrudită cu febra tifoidă , produsă de bacili ; febră paratifoidă . - Para ^1 - + tifos ( după fr .
PECARÍ s . m . ( Rar ) Specie de mamifer înrudit cu porcul sălbatic , care trăiește în America ( Dicotyles