Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNVĂȚAT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 74 pentru ÎNVĂȚAT.
ISCUSÍT , - Ă , iscusiți , - te , adj . 1. Îndemânatic , dibaci , abil , ingenios , priceput ; învățat . 2. Făcut cu pricepere , cu măiestrie , cu
LÉCȚIE , lecții , s . f . 1. Formă de bază a organizării activității instructiv - educative din școală , desfășurată cu o clasă de elevi , într - un timp determinat , sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu . 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar ( acasă ) la recomandarea învățătorului sau a profesorului . 3. ( În forma lecțiune ) Forma sub care se prezintă un text , în diferitele lui manuscrise sau ediții , datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor ; citire comparativă a unui text în scopul de a - i stabili versiunea autentică . 4. Sfat , povață , regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor ; p . ext . mustrare , dojană . 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute . [ Var . : lecțiúne s .
LOGHIÓTAT , loghiotați , s . m . ( Grecism înv . ) Învățat grec ; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă . [ Acc . și : loghiotát . - Pr . : - ghi -
LUMINÁT^2 , - Ă , luminați , - te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu , o calitate ) Înălțat , mărit , slăvit . - LUMINÁT^1 s . n . Faptul de a lumina . - V.
MAG , magi , s . m . Preot la unele popoare orientale din antichitate ; p . ext . învățat ; filozof ; astrolog ;
MÁISTRU , maiștri , s . m . 1. Persoană care are ( și practică ) o meserie ; meșter ; meseriaș ; ( în special ) muncitor calificat care conduce de obicei o secție productivă într - o întreprindere sau într - un atelier ; maestru . 2. Persoană care învață , instruiește pe
MANÉJ , manejuri , s . n . 1. Loc special unde se dresează sau se antrenează caii , unde se învață călăria etc . 2. Exerciții care se fac cu caii pentru a - i dresa sau pentru a - i antrena . 3. Dispozitiv rudimentar pentru punerea în mișcare a unor mașini agricole cu ajutorul unui
... școlară a elevilor . 2. S . f . ( Ieșit din uz ) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev ( și numărul sub care era înscris aici ) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept . 3. Adj . De matricolă ...
MEMORÁ , memorez , vb . I . Tranz . A reține în memorie ( depunând un efort , învățând anume ) ; a ține minte , a
... MEMORIZÁ , memorizez , vb . I . Tranz . A învăța
... și tranz . A lua sau a face să ia un obicei rău ; a ( se ) deprinde , a ( se ) învăța cu nărav ( 1 ) . 2. Refl . și tranz . ( Înv . și pop . ) A ( se ) obișnui , a ( se ) deprinde . 3. Refl . recipr . ( Înv . și ...