Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULAȚIE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 55 pentru ARTICULAȚIE.
REUMATÍSM , reumatisme , ( 2 ) s . n . 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor , în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare , manifestate prin dureri și tulburări diverse , influențate de factorii climatici ; reumă . 2. ( La . pl . ) Durere reumatică . [ Pr . : - re -
... SCRÂNTÍ , scrântesc , vb . IV . 1. Tranz . A deplasa , a scoate din articulație , din poziția sa normală un os , o încheietură etc . ; a luxa . 2. Refl . Fig . A - și pierde dreapta judecată ; a ...
... SCRÂNTÍT , - Ă , scrântiți , - te , adj . 1. ( Despre membre , oase , încheieturi ) Deplasat din articulație
SCRÂNTITÚRĂ , scrântituri , s . f . Deplasare a unui os din articulația lui ; luxație , scrânteală , entorsă . - Scrânti + suf . -
... SIMFÍZĂ , simfize , s . f . 1. ( Anat . ) Tip de articulație între două oase caracterizat printr - o mobilitate redusă . 2. ( Med . ) Alipire , prin aderențe , a două membrane seroase care în mod normal se află ...
... SINARTRÓZĂ , sinartroze , s . f . Articulație
SINOVÍE s . f . Lichid seros , transparent , de culoare galbenă , secretat de membranele situate în cavitatea articulațiilor cu scopul de a înlesni alunecarea oaselor unele peste
SPÁTĂ , spate , ( I , III ) ( II ) spete , s . f . I. Piesă la războiul de țesut formată dintr - un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete , formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală . II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului ; p . ext . regiunea corespunzătoare a corpului . 2. ( Reg . ) Spătarul scaunului . III. ( Înv . ) Sabie cu lamă lungă , dreaptă și lată , cu două
SPÁTE , spate , s . n . 1. Partea posterioară a corpului omenesc , de la umeri până la șale ; partea superioară a corpului animalelor , cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor ; spinare . 2. Parte a unor obiecte opusă feței ; parte a unei așezări , formații etc . , opusă direcției spre care este orientată . 3. Spătarul , speteaza scaunului ; rezemătoare . [ Pl . și :
... care poate fi înregistrată de ureche . 2. Vibrație muzicală . 3. Răsunet ; ecou . 4. ( Lingv . ) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație
... SUTÚRĂ , suturi , s . f . 1. ( Anat . ) Tip de articulație în care oasele sunt fixe . 2. ( Med . ) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi , extremitățile unui tendon sau ale unui ...