Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTORITATE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 120 pentru AUTORITATE.

DENUNȚA

DENUNȚÁ , denunț , vb . I . Tranz . 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni , a face un denunț . 2. A comunica oficial că un contract , un act încetează de a mai fi în vigoare ; a rezilia unilateral un

 

DEPINDE

DEPÍNDE , depínd , vb . III . Intranz . 1. ( Despre lucruri , fapte , atitudini ) A fi legat cu necesitate de . . . , a fi în funcție de . . . , a atârna de . . . 2. ( Despre persoane , instituții , ținuturi etc . ) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva , a fi subordonat cuiva . [ Perf . s . depinséi , part .

 

DESESIZA

DESESIZÁ , desesizez , vb . I . Refl . ( Despre autorități ) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui

 

DOMN

DÓMN , domni , s . m . 1. Termen de politețe pentru un bărbat . 2. Persoană care are autoritatea , posibilitatea de a face ceva ; stăpân . 3. Titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei ; voievod , domnitor ; persoană care purta acest titlu . 4. Dumnezeu ; Isus

 

DOMNIE

DOMNÍE , domnii , s . f . 1. Autoritatea politică și juridică a domnului ( 3 ) ; demnitatea de domn . 2. Dominație , stăpânire , putere . 3. ( Înv . ; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență ) Vom face cum vei hotărî domnia -

 

DUPLICAT

... DUPLICÁT , duplicate , s . n . Al doilea exemplar al unui act , al unui document , eliberat de o autoritate

 

DUUMVIRAT

DUUMVIRÁT s . n . Funcția , autoritatea duumvirilor ; perioadă cât eră exercitată această

 

ECUMENIC

... ECUMÉNIC , - Ă , ecumenici , - ce , adj . Învestit cu autoritate

 

EDICT

... juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în evul mediu ) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate

 

ELECTORAT

ELECTORÁT , electorate , s . n . 1. Demnitate de elector ( 2 ) . 2. Teritoriu supus autorității unui elector ( 2 ) . 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (

 

EMANCIPAT

EMANCIPÁT , - Ă , emancipați , - te , adj . 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva , care a devenit liber , independent . 2. ( În unele state ) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>