Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMANDAT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 66 pentru COMANDAT.
MÍNĂ^3 , mine , s . f . Veche monedă grecească de aur sau de argint , a cărei valoare era egală cu o sută de drahme . MÍNĂ^2 , mine , s . f . Expresie a feței ; fizionomie , chip , înfățișare . MÍNĂ^1 , mine , s . f . 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile ; complex de lucrări , de instalații în subteran și la suprafață , destinate exploatării , cu ajutorul puțurilor și galeriilor , a unui zăcământ de substanțe minerale utile ; subteran , baie ^2 . 2. Armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ , în apă etc . și care explodează la atingere sau la comandă . 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material , folosită la confecționarea
... cu a șaizecea parte dintr - o oră și care cuprinde șaizeci de secunde . 2. ( Concr . ; la pl . ) Mâncare ( frugală ) pregătită pe loc . la comanda consumatorului . 3. ( Mat . ) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri , egală cu a șaizecea parte dintr - un grad . II. S . f . 1. Original ...
... MIRALÁI , miralai , s . m . Ofițer care comanda
MÓDĂ , mode , s . f . 1. Obicei , deprindere colectivă , specifică la un moment dat unui mediu social ; spec . gust , preferință generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca . 2. ( În sintagmele ) Magazin de mode = magazin de pălării femeiești ( și de obiecte mărunte de îmbrăcăminte femeiască ) . Revistă ( sau jurnal ) de modă ( sau de mode ) = revistă care conține modele ( noi ) de îmbrăcăminte și de încălțăminte . Casă de modă ( sau de mode ) = atelier ( de lux ) unde se confecționează la comandă obiecte de
MONOCÍP , monocipuri , s . n . ( Electron . ) Circuit integrat cu schemă electrică la comandă , realizat după o tehnologie de proiectare
MOTÓR , - OÁRE , motori , - oare , s . n . , adj . I. S . n . Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică ( pentru acționarea altei mașini , a unui vehicul etc . ) . ( În sintagmele ) Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr - un gaz ionizat aflat în stare de plasmă . Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii . Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică ( ioni pozitivi ) accelerate prin mari diferențe de potențial . Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune . ( În compusul ) Motor - rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic , la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant . Motor eolian . Motor electric . Motor hidraulic . Motor pneumatic . Motor cu ardere internă . II. Adj . 1. Care pune ceva în mișcare , care produce o mișcare , care comandă o mișcare ; motoriu . 2. Fig . Care stimulează , declanșează o
MOTRÍCE adj . invar . ( În sintagma ) Forță motrice = forță care produce o mișcare , forță care comandă o mișcare . [ Acc . și :
ORDINATÓR , ordinatoare , s . n . Calculator numeric universal , compus dintr - un număr variabil de unități specializate și comandate de același program înregistrat , care permite efectuarea unor operații aritmetice și logice fără intervenția omului în timpul lucrului și rezolvă probleme de calcul științific , de gestiune a întreprinderilor comerciale sau industriale
... ORDONÁ , ordón , ( 1 ) ( 2 ) ordonez , vb . I. Tranz . 1. A da un ordin , a porunci , a comanda ; a cere , a pretinde , a dispune . 2. A pune în ordine , a aranja , a ...
PATEFÓN , patefoane , s . n . Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special , care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele