Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMPOZIȚIE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 152 pentru COMPOZIȚIE.

CAROTAJ

CAROTÁJ , carotaje , s . n . Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre , bazată pe analiza probelor carotelor ( 2 ) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii

 

CHIMIE

CHIMÍE s . f . Știință care studiază compoziția , structura și proprietățile substanțelor , transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți , precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor

 

COMPONENȚĂ

... COMPONÉNȚĂ , componențe , s . f . Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; compoziție

 

COMPONISTIC

... COMPONÍSTIC , - Ă , componistici , - ce , adj . Al unei compoziții muzicale , privitor la o compoziție

 

COMPOZIȚIONAL

COMPOZIȚIONÁL , - Ă , compoziționali , - e , adj . Privitor la compoziția unei opere de artă . [ Pr . : - ți -

 

COMPRESĂ

... COMPRÉSĂ , comprese , s . f . Bucată împăturită de tifon sau de pânză , udată cu apă sau cu o compoziție

 

COMPUNERE

... COMPÚNERE , compuneri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) compune și rezultatul ei ; alcătuire , îmbinare . 2. ( Concr . ) Bucată literară sau muzicală ; compoziție . 3. ( Concr . ) Lucrare școlară asupra unei teme . 4. ( Lingv . ) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un ...

 

CONCERTINO

... CONCERTÍNO s . n . 1. Compoziție

 

CONCERTO-GROSSO

... CONCÉRTO - GRÓSSO - GRÓSSO s . n . Compoziție

 

CONTINGENT

... S . n . Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare ; p . ext . anul recrutării ; leat . 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă . 3. ( Înv . ) Contribuție . 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în ...

 

CONTRAPUNCT

CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>