Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDUCT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 51 pentru CONDUCT.
PRÍZĂ , prize , s . f . 1. ( Tehn . ) Dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent ; p . restr . orificiu , cu un dispozitiv de obturare sau de reglare , făcut în peretele unei încăperi , al unui generator , al unei conducte etc . , prin care se realizează legătura electrică . 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea . 3. Angrenare a două roți dințate într - un mecanism . 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții . 5. ( În sintagma ) Priză de aterizare ( sau de teren ) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit . 6. ( Fam . ; în expr . ) A avea ( sau a fi cu ) priză la cineva ( sau asupra cuiva ) = a avea trecere ( la cineva ) , influență ( asupra cuiva ) , a trezi interesul ( cuiva ) . 7. ( Livr . ) Cantitate mică de tutun care se trage pe nas . 8. Doză ( mică ) de medicament . 9. Modul în care este prinsă mingea la handbal , baschet , rugbi etc . ; mod în care atleții ...
... PROTÉZĂ , proteze , s . f . 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ , un membru , o parte dintr - un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă . 2. ( Fon . ) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt ...
RACÓRD , racorduri , s . n . 1. Legătură , contact între două părți ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg . 2. Piesă ( constituită din una sau din două părți tubulare cu piulițe ) cu care se face legătura între două conducte și prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular . 3. Porțiune de circuit electric care pune în legătură aparatul , mașina sau locul de utilizare a energiei electrice cu rețeaua de distribuție . 4. Legătură între două secvențe de film care asigură continuitatea ideii
RAMIFICÁȚIE , ramificații , s . f . 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor ; ramificare . 2. Locul de separare a unei căi de circulație , a unor conducte etc . în două sau în mai multe ramuri ; ( fiecare dintre ) despărțiturile ( secundare ) formate prin această
REȚEÁ , rețele , s . f . 1. Împletitură de fire de ață , de sfoară , de sârmă etc . , lucrată cu ochiuri mari ; plasă , fileu ; p . ext . țesătură rară imitând acest fel de împletitură . 2. Obiect făcut din rețea ( 1 ) . 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată , întinsă între stâlpi susținători . 4. Sistem de conducte , galerii , străzi , drumuri etc . cu multe ramificații și întretăieri . 5. ( Fiz . ) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele ; obiect situat la întretăierea acestor sisteme . 6. ( În sintagma ) Rețea hidrografică = totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu . 7. Ansamblu de instituții , de școli etc . răspândite într - o localitate , într - o regiune etc . 8. ( Zool . ) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor , asemănător cu un fagure , cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor ;
REȚINĂTÓR , reținătoare , s . n . Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr - o instalație într - un singur
STRICTURÁ , stricturez , vb . I . Tranz . A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea
TERMIFICÁ , termífic , vb . I . Tranz . A alimenta o clădire sau o localitate cu căldură produsă într - o instalație specială și distribuită printr - o rețea de conducte . [ Var . : termoficá vb .
TUBULÚRĂ , tubuluri , s . f . Bucată scurtă de țeavă îmbinată etanș cu peretele unui recipient sau al unei conducte pentru a realiza un racord sau pentru a permite scurgerea fluidului din recipient sau din
UMEZITÓR , umezitoare , s . n . 1. Aparat de umezit hârtia prin stropire cu apă ( pentru a o satina ) , în timpul procesului de fabricație . 2. ( În sintagma ) Umezitor de aer = aparat care pulverizează apă și umezește aerul adus prin conducte din exterior la o instalație industrială , unde este nevoie de aer condiționat cu un anumit grad de umiditate . - Umezi + suf . -
VÁNĂ , vane , s . f . 1. Vas mare ( de tablă , de lemn , de faianță etc . ) pentru îmbăiat sau ( rar ) pentru spălat rufe ; cadă . 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte , care servește la deschiderea , la întreruperea sau la reglarea circulației unui