Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTITUI
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 371 pentru CONSTITUI.
AUTOCRÍTIC , - Ă , autocritici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Analiză critică a activității și comportării proprii , care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii . 2. Adj . Făcut pe bază de autocritică , pătruns de spiritul autocriticii ; de autocritică . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + critic ( ă ) ( sensul 1 după rus .
AVENTURÓS , - OÁSĂ , aventuroși , - oase , adj . Plin de aventuri ; care constituie o aventură ; ( despre oameni ) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și
BAZÍN , bazine , s . n . 1. Rezervor deschis , de mari dimensiuni , construit din metal , din piatră , din ciment etc . 2. ( Și în sintagma bazin hidrografic ) Regiune din care un râu , un fluviu , un lac sau o mare își adună apele . 3. ( Anat . ) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace ;
BENZOPURPURÍNĂ s . f . Substanță colorantă care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți roșii pentru
BETA s . m . 1. A doua literă a alfabetului grecesc , corespunzând sunetului b . 2. ( Fiz . ; în sintagmele ) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive . Radiație beta = radiație constituită din particule
BIPARTÍT , - Ă , bipartiți , - te , adj . Care este constituit din două
BLAZÓN , blazoane , s . n . Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat , a unei provincii , a unui oraș , a unei familii nobile , a unei bresle etc . ;
BORAGINACÉE , boraginacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee , cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri , cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această
BRAUNÍT s . n . Oxid de mangan cu luciu semimetalic , constituind un important minereu de
BRETÉLĂ , bretele , s . f . Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele , constituit din două linii diagonale încrucișate , care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele
BRITÁNI s . n . pl . Triburi celtice , constituind până la cucerirea anglo - saxonă ( sec . V - VI ) populația de bază a