Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREDINȚĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 108 pentru CREDINȚĂ.
... FRÁUDĂ , fraude , s . f . Înșelăciune , act de rea - credință
... FRAUDULÓS , - OÁSĂ , frauduloși , - oase , adj . ( Despre acțiuni ) Făcut cu înșelăciune , bazat pe fraudă , pe rea - credință
GIGÁNT , giganți , s . m . ( Adesea adjectival ) Ființă ( reală sau din basme și credințe ) de proporții uriașe ;
IAD , iaduri , s . n . ( În credința creștină ) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice ; infern ,
... IMPOSTÓR , - OÁRE , impostori , - oare , s . m . și f . Persoană care caută să înșele , profitând de necunoștința sau de buna - credință
INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul ,
ISPĂȘITÓR , - OÁRE , ispășitori , - oare , adj . 1. Care ispășește ( o vină , o greșeală ) ; expiator . 2. ( În credințele religioase ) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva . Jertfă ispășitoare . - Ispăși + suf . -
ISPÍTĂ , ispite , s . f . 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție ; îndemn ( spre rău ) , ademenire , tentație , seducție ; p . ext . păcat . 2. ( Înv . ) Încercare , probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea , răbdarea , credința etc . 3. ( Înv . ) Cercetare , examinare , studiu . 4. ( Înv . )
... unui anumit proces . II. 1. Normă cu caracter obligatoriu , stabilită și apărată de puterea de stat . 2. ( Pop . ) Proces , judecată . 3. Legalitate , constituționalitate . III. Religie , credință
LEMÚRI s . m . pl . Suflete ale morților în credințele vechilor
... LOGÓDNĂ , logodne , s . f . Ceremonie prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească ; legământ solemn , promisiune de căsătorie între logodnici ; credință