Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESPARTE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 78 pentru DESPARTE.

FRONTIERĂ

FRONTIÉRĂ , frontiere , s . f . Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său ; graniță , hotar . [ Pr . : - ti - e - . - Var . : ( înv . ) fruntárie s .

 

GRANIȚĂ

GRÁNIȚĂ , granițe , s . f . Limită care desparte două state ; frontieră , hotar , limită

 

HAT

HAT , haturi , s . n . Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite ; răzor ^1 ,

 

HOTAR

HOTÁR , hotare , s . n . 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta ; frontieră , graniță . 2. Fig . Limită , margine , capăt , sfârșit . 3. Moșie , proprietate ( mare ) ; p . ext . regiune ,

 

INSEPARABIL

... INSEPARÁBIL , - Ă , inseparabili , - e , adj . Care nu se poate separa , despărți

 

INTERLINIA

... INTERLINIÁ , interliniez , vb . I . Tranz . A despărți

 

LOB

LOB ^2 , loburi , s . n . Lovitură la jocul de tenis , care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus , încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi . LOB ^1 , lobi , s . m . 1. Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern , de obicei despărțită de rest prin cute adânci . 2. Diviziune , prelungire , excrescență a unei frunze , a unei petale sau a unei sepale , separată de rest prin crestături adânci . 3. ( Arhit . ) Element de construcție în formă de arc de cerc , care , combinat cu alte elemente asemănătoare , formează un arc

 

MIEZUINĂ

MIEZUÍNĂ , miezuine , s . f . ( Pop . ) 1. Hat , răzor ( între ogoare ) . 2. Gard care desparte două

 

NEDEZLIPIT

NEDEZLIPÍT , - Ă , nedezlipiți , - te , adj . Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărțit ; care este nelipsit ( de undeva ) . - Ne - +

 

NELIPSIT

NELIPSÍT , - Ă , nelipsiți , - te , adj . Care este întotdeauna prezent , care nu lipsește niciodată ; care nu se desparte de cineva . - Ne - +

 

OSEBI

... refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) diferenția , a ( se ) deosebi . 2. Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) despărți

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>