Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPĂREA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 62 pentru DISPĂREA.

PĂZI

PĂZÍ , păzesc , vb . IV . 1. Tranz . A fi însărcinat sau a - și propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranță , să nu fugă , să nu dispară etc . ; a străjui . 2. Tranz . și refl . A ( se ) feri , a ( se ) apăra ( de o primejdie ) . 3. Tranz . A avea grijă , a se ocupa ( de cineva sau ceva ) ; a îngriji , a supraveghea . 4. Tranz . ( Înv . și reg . ) A pândi , a urmări momentul potrivit , sosirea sau trecerea cuiva . 5. Tranz . ( Înv . și pop . ) A respecta , a îndeplini o poruncă , un angajament etc . 6. Tranz . ( Înv . ) A păstra , a menține ( în aceeași stare ) ; a întreține . [ Imper . sg . și : ( fam . )

 

PĂZIT

PĂZÍT^2 , - Ă , păziți , - te , adj . 1. Străjuit , supravegheat ( să nu dispară , să nu fugă etc . ) . 2. Apărat , ocrotit . - PĂZÍT^1 s . n . ( Rar ) Pază , străjuire , pândă . - V.

 

PALEOETNOLOGIE

PALEOETNOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute . [ Pr . : - le -

 

PECINGINE

PECÍNGINE , pecingini , s . f . 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase , caracterizate prin erupții cu bășicuțe , care , uscându - se , lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi ; p . gener . eczemă . 2. Fig . Porțiune de teren ( într - o semănătură ) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli . 3. Fig . Pată de mucegai , de murdărie , de igrasie pe un zid , pe o clădire

 

PERVITINĂ

PERVITÍNĂ s . f . Substanță organică întrebuințată ca stimulent al sistemului nervos , pentru a face să dispară senzația de oboseală și de somn și pentru creșterea temporară a energiei și a puterii de

 

PETRECE

... se desfășura . 4. Refl . ( Înv . și pop . ) A se sfârși , a se termina ; a se epuiza ; a dispărea . 5. Tranz . ( Reg . ) A vinde , a desface mărfuri , produse etc . II. Tranz . 1. A însoți , a conduce ...

 

PIERIT

PIERÍT , - Ă , pieriți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Mort ( de obicei de moarte violentă , nefirească ) . 2. Care a dispărut , care nu mai există . 3. ( Despre oameni și fața lor ) Lipsit de vigoare , slab ; palid , descompus ( de durere , de frică etc . ) ; p . ext . descurajat , deznădăjduit ; copleșit ,

 

PIERITOR

PIERITÓR , - OÁRE , pieritori , - oare , adj . 1. Supus morții , pieirii ; muritor . 2. Care dispare sau se risipește , care nu durează ; trecător , efemer . [ Var . : ( înv . și reg . ) pieitór , - oáre adj . ] - Pieri + suf . -

 

PRĂBUȘI

PRĂBUȘÍ , prăbușesc , vb . IV . Refl . și tranz . 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot ( de la înălțime ) ; a ( se ) prăvăli , a ( se ) nărui , a ( se ) surpa , a ( se ) dărâma . 2. Fig . A lua sau a face să ia sfârșit , să dispară (

 

RĂMĂȘIȚĂ

RĂMĂȘÍȚĂ , rămășițe , s . f . 1. Ceea ce a rămas dintr - un tot sau dintr - o cantitate oarecare , după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte ; rest . 2. Ceea ce a rămas neexecutat , neîmplinit dintr - o datorie , dintr - o obligație . 3. ( Înv . ) Ceea ce prisosește . 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută . 5. ( Înv . ) Rezultatul unei scăderi ; rest . - Rămas + suf . -

 

RECESIV

... RECESÍV , - Ă , recesivi , - e , adj . ( Rar ) Care dă îndărăt , pe cale de a dispărea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>