Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FERATĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 84 pentru FERATĂ.
JOÁNTĂ , joante , s . f . 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație . 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton
LOCOMOTÍVĂ , locomotive , s . f . Vehicul motor de cale ferată , cu sursă de energie proprie sau străină , folosit pentru a remorca și a deplasa
LOM , lomuri , s . n . Rangă specială de oțel , folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale
LUBRIFICATÓR , lubrificatoare , s . n . Dispozitiv de ungere a coroanei șinelor de cale ferată , pentru a reduce
MACAGÍU , macagii , s . m . Muncitor ( în special de la căile ferate ) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor ; acar . - Macaz + suf . -
MARȘRUTIZÁ , marșrutizez , vb . I . Tranz . A folosi metoda marșrutului în căile ferate sau în
MENZÍL , menziluri , s . n . , s . m . ( Înv . ) 1. S . n . Nume dat în țările românești , înainte de introducerea căilor ferate , serviciului de transport ( pentru călători și pentru corespondență ) ; olac . 2. S . m . Curier ,
METRÓU , metrouri , s . n . Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană , mai rar aeriană sau la nivelul solului ; tren subteran , metropolitan ( 2 ) . [ Var . : metró s .
OLÁC , olaci , ( 1 ) s . m . , olace , ( 2 ) s . n . ( Înv . ) 1. S . m . Curier special ( călare ) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare ; sol , ștafetă , mesager . 2. S . n . Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență , folosit înainte de introducerea căilor ferate ;
PALIÉR , paliere , s . n . 1. ( Tehn . ) Lagăr . 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri , la nivelul fiecărui etaj ; odihnă . 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau a unui drum rutier . 4. Parcurs executat de avion , la decolare , imediat după dezlipirea de la sol . [ Pr . : - li -
PARAFÚM , parafumuri , s . n . ( Înv . ) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi . - Para ^2 - + fum ( după fr . pare -