Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI EGALUL
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 52 pentru FI EGALUL.
RAD , razi , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este
COMPRESIÚNE , compresiuni , s . f . ( Fiz . ) 1. Micșorare a volumului unui corp ; comprimare . 2. Fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin deplasarea unui piston în cilindru . 3. Stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar . [ Pr . : - si - u - . - Var . : comprésie s .
INTERNAȚIONALÍSM s . n . 1. Solidaritate , colaborare , cooperare liber - consimțită între națiuni popoare , țări etc . egale în drepturi , în scopul sprijinului reciproc . 2. Doctrină potrivit căreia diversele interese naționale trebuie să fie subordonate unui interes general , supranațional . [ Pr . : - ți -
TRIOLÉT , triolete , s . n . 1. Poezie de opt ( sau șapte ) versuri ( de câte opt silabe fiecare ) , în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea , iar al doilea cu al optulea . 2. Grup de trei note de valoare egală , care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele . [ Pr . : tri -
BAN ^2 , bani , s . m . 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală . 2. ( Titlu și funcție de ) mare dregător în Țara Românească după sec . XV ; ( și în forma mare ban ) ( titlu purtat de ) boierul care guverna Banatul Severinului , apoi Oltenia . BAN ^1 , bani , s . m . 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr - un leu ; p . restr . monedă măruntă , divizionară a leului . 2. Echivalent general al valorii mărfurilor ( fiind el însuși o marfă ) ; monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată ; argint (
... state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă ...
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .
... loc aflat în interiorul unui spațiu , la oarecare distanță de margine . 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea ( aproximativ ) centrală a obiectului respectiv . 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri ; talie , brâu . 4 ...
... cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde ; ceas . 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni , timp dinainte hotărât când cineva poate fi
PĂTRÁT , - Ă , pătrați , - te , s . n . , adj . I. 1. S . n . Patrulater cu laturile egale și cu unghiurile drepte . 2. Adj . , s . n . ( Obiect ) care are forma de pătrat ( I 1 ) sau , p . ext . , de cub , de paralelipiped . 3. S . n . Șir , grup de obiecte , de ființe etc . care sunt așezate în formă de pătrat ( I 1 ) ; careu . II. ( Mat . ) 1. S . n . Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși ; număr ridicat la puterea a doua . 2. Adj . ( În sintagma ) Rădăcină ( sau rădăcina ) pătrată ( a unui număr ) = număr sau expresie algebrică care , înmulțită cu sine însăși , reproduce numărul sau expresia algebrică
CÚMPĂNĂ , cumpene , s . f . 1. Dispozitiv format dintr - o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt , având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă , pornind la vale pe unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect ; nivelă cu bulă de aer . 6. Fig . Soartă ( rea ) ; primejdie , nenorocire ; încercare la care este supus