Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂNDIRE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 77 pentru GÂNDIRE.
INDUSTRIALÍSM s . n . 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei . 2. Teorie economică care acordă preponderență industriei în activitatea economică . [ Pr . : - tri -
... de a gândi , de a cunoaște , de a avea o activitate rațională , de a opera cu noțiuni ; minte , gândire
IRAȚIONÁL , - Ă , iraționali , - e , adj . 1. Care nu se conduce după gândirea logică , care nu e rațional , care este fără judecată , nerațional ; contrar rațiunii . 2. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr - un raport între două numere întregi . Ecuație ( sau expresie etc . ) irațională = ecuație ( sau expresie etc . ) care conține atât puterile întregi , cât și puterile fracționare ale elementelor ei . [ Pr . : - ți -
... JUDECÁTĂ , judecăți , s . f . 1. Facultatea ( 1 ) de a gândi logic ; rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a judeca ( 4 ) ; dezbatere ...
... Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi ( obiective ) ; ansamblul legilor din natură , din societate și din gândire
... LUCIDITÁTE s . f . Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide ; claritate în gândire
... s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) mărgini și rezultatul ei . 2. Fig . Posibilitate redusă de înțelegere , de intuiție ; îngustime spirituală , mediocritate ( în gândire
MANÍE , manii , s . f . 1. Boală mintală manifestată prin euforie , stare de excitație psihomotorie , logoree , halucinații , incoerență a gândirii etc . ; p . ext . idee fixă care preocupă pe cineva . 2. ( Cu sens atenuat ) Preocupare exagerată pentru ceva ; deprindere
... MONOIDEÍSM s . n . Predominare a unei singure idei în gândire
NOȚIÚNE , noțiuni , s . f . 1. Formă logică fundamentală a gândirii omenești , care reflectă caracterele generale , esențiale și necesare ale unei clase de obiecte ; concept . 2. Cunoștință generală despre valoarea , sensul , însemnătatea unui lucru ; idee , concepție despre ceva . 3. ( La pl . ) Cunoștințe , principii generale de bază într - un anumit domeniu . [ Pr . : - ți -
... NOÉTIC , - Ă , noetici , - ce , adj . ( Fil . ) Care se referă la procesul de gândire