Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPUNE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 55 pentru IMPUNE.
... PREGNÁNT , - Ă , pregnanți , - te , adj . Care iese în relief , care se impune
... PRESTIGIÓS , - OÁSĂ , prestigioși , - oase , adj . Care are prestigiu ( 1 ) ; care impune
... intranz . A susține , a afirma ceva cu tărie . 3. Tranz . ( Despre acțiuni , realizări ) A avea nevoie de . . . , a impune
... ROMANIZÁ , romanizez , vb . I . Tranz . A imprima sau a impune
... SINALAGMÁTIC , - Ă , sinalagmatici , - ce , adj . ( Despre contracte juridice ) Care impune
... STRINGÉNT , - Ă , stringenți , - te , adj . ( Livr . ) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă , care se impune
... a ( se ) examina ( din toate punctele de vedere ) ; a ( se ) analiza , a ( se ) cerceta . 3. Refl . A - și impune o anumită atitudine , un anumit fel de a fi , mai ales atunci când se știe observat , examinat de cineva . [ Pr . : - di - a ...
... SUPRATAXÁ , suprataxez , vb . I . Tranz . A adăuga sau a impune
SUZERÁN , - Ă , suzerani , - e , s . m . , adj . 1. S . m . ( În evul mediu ) Mare senior de care depindeau alți seniori , ca urmare a relațiilor de suzeranitate . 2. Adj . ( Despre state ) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab , amestecându - se în politica internă a acestuia și impunându - i anumite obligații politice și
TIRÁN , - Ă , tirani , - e , subst . , adj . 1. S . m . Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate ( care guverna cu cruzime ) ; p . gener . șef de stat care conduce în mod absolut ; despot . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și impună voința în orice împrejurare , care asuprește pe cei din jur ; ( om ) crud ,
... TRANZIÉNȚĂ s . f . 1. ( Livr . ) Caracterul a ceea ce este trecător , tranzient ( 2 ) ; efemeritate . 2. ( Fil . ) Devenire continuă a realității ce impune