Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECĂTORESC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 68 pentru JUDECĂTORESC.
JUSTÍȚIE s . f . 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr - un stat ; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești ; sistemul de funcționare a acestor instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate ,
MÁRTOR , - Ă , martori , - e , s . m . și f . 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare , la o discuție , la un eveniment etc . ( și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele ) . 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare , tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct . 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel . 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator . 5. ( În sintagma ) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile , care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune . [ Var . : ( pop . ) mártur , - ă s . m . și
MORATÓRIU , - IE , moratorii , s . n . , adj . 1. S . n . Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor , acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment ; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente , stabilită prin lege , pe un anumit timp . 2. Adj . Care ține de moratoriu ( 1 ) , privitor la un moratoriu ; care acordă un termen de plată (
OPOZÁBIL , - Ă , opozabili , - e , adj . 1. Care poate fi opus , care se poate opune . 2. ( Despre un drept , un mijloc de apărare , o hotărâre judecătorească , un act juridic etc . ) Care trebuie respectat și de alte persoane , nu numai de titularul dreptului sau de
ORDONÁNȚĂ , ordonanțe , s . f . 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă , judecătorească etc . , act care conține această dispoziție . 2. ( În vechea armată ) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale . 3. Aranjare , orânduire , organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții
OSÂNDÍ , osândesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A condamna , a pedepsi ( printr - o sentință judecătorească ) ; a pronunța o sentință de condamnare ( împotriva cuiva ) . 2. A sili , a obliga ; a forța , a
PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;
PARCHÉT , parchete , s . n . I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele ( în formă de desene geometrice ) a unor piese din lemn tare ( stejar , fag etc . ) prelucrate special ; fiecare dintre piesele de lemn ( înguste și scurte ) folosite la executarea acestui tip de pardoseală . II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale ; p . ext . suprafață de teren pe care s - a făcut o tăiere într - o pădure . III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești , cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale ; membrii acestei instituții ; local în care funcționează această
PEDEÁPSĂ , pedepse , s . f . 1. Măsură de represiune , sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală ; spec . măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune ; condamnare , osândă ; situație în care se află cel pedepsit , condamnat . 2. Fig . Suferință ( fizică sau morală ) , chin , supliciu ; necaz ,
PLEDÁ , pledez , vb . I . Intranz . și tranz . A vorbi în fața unei instanțe judecătorești ( ca avocat ) , apărând cauza uneia dintre
PLEDÁNT , - Ă , pledanți , - te , adj . Care pledează o cauză în fața unei instanțe