Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂNĂSTIRE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 50 pentru MĂNĂSTIRE.

SECULARIZA

SECULARIZÁ , secularizéz , vb . I . Tranz . A trece în patrimoniul statului ( în schimbul unei despăgubiri ) un bun aparținând bisericii sau

 

SECULARIZAT

SECULARIZÁT , - Ă , secularizați , - te , adj . ( Despre bunuri care aparțin bisericii sau mănăstirii ) Trecut în patrimoniul statului . - V.

 

SIMANDRĂ

SIMÁNDRĂ , simandre , s . f . ( Înv . ) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici , a unei mănăstiri , în clopotniță etc . , în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea

 

SORĂ

SORĂ , surori , s . f . 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame . 2. ( Fam . ; la voc . ) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate , de prietenie sau de dragoste ; dragă . 3. Fig . Tovarășă , prietenă . 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei ; femeie care are acest grad . 5. Infirmieră . [ Var . : ( pop . ) suróră , sor s .

 

STĂREȚI

... STĂREȚÍ , stărețesc , vb . IV. Intranz . A conduce o mănăstire

 

STĂREȚIE

STĂREȚÍE , stăreții , s . f . 1. Funcție , demnitate de stareț ; timpul cât cineva exercită această funcție . 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri . - Stareț + suf . -

 

STAREȚ

... STÁREȚ , - Ă , stareți , - e , s . m . și f . Persoană ( călugăr sau călugăriță ) care conduce o mănăstire

 

TOACĂ

... bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele , pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire ; p . ext . sunetul produs de această bătaie . 2. ( Pop . ) Timp al zilei , după răsăritul soarelui sau înainte de apus , când se oficiază liturghia sau vecernia ...

 

TRAPEZĂ

... TRAPÉZĂ , trapeze , s . f . Sală de mese ( într - o mănăstire

 

VĂTAF

... VĂTÁF , vătafi , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană având sub ordinele sale un ...

 

<<< Anterioarele