Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORAL
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 231 pentru MORAL.
BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...
CANDOÁRE s . f . Curățenie morală ;
CARACTÉR , caractere , s . n . 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice - morale ale unei persoane , care se manifestă în modul de comportare , în ideile și în acțiunile sale . 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe , zugrăvită într - o operă literară . 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru , al unui fenomen etc . Însușire , particularitate a unui organism . Caractere moștenite ( sau ereditare ) și caractere dobândite ( sau neereditare ) . 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere , cifre , accente și semne de tipar din aceeași familie și din același
CATOLICÍSM s . n . Confesiune creștină care recunoaște primatul papei , infailibilitatea lui în materie de dogmă și de morală , purcederea " Sfântului Duh " de la Dumnezeu - Tatăl și de la Dumnezeu - Fiul , existența purgatoriului
... CHEZĂȘÍE , chezășii , s . f . ( Adesea fig . ) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral
CHEZÁȘ , - Ă , chezași , - e , subst . 1. S . m . și f . ( Pop . ) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul ; garant ; p . ext . persoană care își ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva . 2. S . m . ( Rar ) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în
CHIN , chinuri , s . n . Suferință fizică sau morală
CHINUÍ , chinuiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense . 2. Refl . A se strădui , a face eforturi pentru a realiza ceva . [ Prez . ind . și : chínui ] - Chin + suf . -
CÍNIC , - Ă , cinici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură . Filozof cinic ( și substantivat ) = adept al filozofiei
... etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin imitarea modelelor antice greco - latine , prin interesul pentru aspectul moral , prin urmărirea unui ideal , prin disciplinarea imaginației și a sensibilității , prin ordine , echilibru și claritate . 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ...
... CLIMÁT , climate , s . n . 1. Climă ( 1 ) . 2. Fig . Mediu social , politic , moral