Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUCOS

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 84 pentru MUCOS.

MELANOZĂ

MELANÓZĂ , melanoze , s . f . 1. ( Med . ) Denumire generică pentru pigmentația în exces a pielii și mucoaselor datorită acumulării difuze de melanină . 2. ( Bot . ) Boală a viței de vie cauzată de

 

MENSTRUAȚIE

MENSTRUÁȚIE , menstruații , s . f . Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină , care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic , începând din epocă pubertății , cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare , și până la menopauză , când dispare definitiv ; soroc , regulă , period . [ Pr . : - stru -

 

MOLETE

MOLÉTE^2 , moleți , ( 1 , 2 ) s . m . , molete , ( 3 ) s . n . 1. S . m . ( Iht . ; reg . ) Molan . 2. S . m . ( Reg . ) Numele mai multor specii de conifere . 3. S . n . Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului . - Moale + suf . - ete . MOLÉTE^1 , moleți , s . m . ( Pop . ) 1. Larva morarului ( 2 ) , de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie , care trăiește în făină de grâu . 2. Boală de copii care se manifestă prin febră , diaree , vărsături și uscarea mucoasei nazale . [ Var . : molét s .

 

MORVĂ

MÓRVĂ , morve , s . f . Boală contagioasă la cai sau la alte animale , caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală , pe piele și pe alte organe , și care se poate transmite și la om , fiind mortală ;

 

MUCINĂ

MUCÍNĂ , mucine , s . f . Substanță semifluidă care intră în componența mucoasei gastrice și a unor

 

MUCOASĂ

MUCOÁSĂ , mucoase , s . f . ( Anat . ) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la

 

MUCOPROTEIDĂ

MUCOPROTEÍDĂ , mucoproteide , s . f . Materie mucoasă care se găsește în secrețiile glandelor din corpul

 

MUCUS

MÚCUS s . n . Secreție produsă de celulele mucoase ale unor

 

OZENĂ

OZÉNĂ , ozene , s . f . Inflamație cronică a mucoasei nazale , care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului

 

PALAT

PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale , în formă de boltă , alcătuit din apofizele palatine ^2 ale celor două maxilare superioare , precum și din oasele palatine ^2 , acoperite de o mucoasă groasă ; cerul -

 

PAPILĂ

PAPÍLĂ , papile , s . f . Mică proeminență ( conică ) a pielii , a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>