Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNCIT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 71 pentru MUNCIT.
LÚCRU , lucruri , s . n . I. Tot ceea ce există ( în afară de ființe ) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare ; obiect . II. 1. Activitate ( fizică sau intelectuală ) întreprinsă pentru realizarea unui scop ; muncă , treabă ; acțiune , faptă . 2. Ceea ce se efectuează , rezultatul muncii . III. 1. Chestiune , problemă . 2. Situație , fapt , fenomen ; ( la pl . ) întâmplare ,
MÁRFĂ , mărfuri , s . f . Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării -
MESERÍE , meserii , s . f . Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică , care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii ; îndeletnicirea meseriașului ; calificarea profesională a meseriașului ; meșteșug ,
... MIGÁLĂ s . f . Minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci
... MÚNCĂ , munci , s . f . 1. Activitate conștientă ( specifică omului ) îndreptată spre un anumit scop , în procesul căreia omul efectuează , reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de ...
NECĂJÍT , - Ă , necăjiți , - te , adj . 1. Care are un necaz ; supărat , amărât , trist , mâhnit . 2. Care duce o viață grea ; chinuit , muncit ; p . ext . sărac , sărman . 3. Nemulțumit ( de ceva sau de cineva ) , contrariat , enervat , întărâtat . [ Var . : năcăjít , - ă
NEVOIÁȘ , - Ă , nevoiași , - e , adj . 1. Care este lipsit de mijloace materiale , care nu are nici cele necesare traiului ; sărman , sărac ; p . ext . care duce o viață grea ; necăjit , muncit , trudit , nenorocit . 2. ( Pop . ) Care este lipsit de vlagă , de putere , slab ; incapabil de a face ceva ( bun ) , becisnic , neputincios . [ Pr . : - vo - iaș ] - Nevoie + suf . -
... mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop ; acțiune efectuată de un aparat , de o mașină etc . în cadrul unei munci specifice ; p . gener . acțiune , lucrare . 2. Acțiune terapeutică chirurgicală , efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav ; intervenție chirurgicală . 3. Acțiune militară ...
OSTENITÓR , - OÁRE , ostenitori , - oare , adj . ( Înv . și pop . ) 1. Obositor , istovitor ; p . ext . greu , dificil . 2. ( Adesea substantivat ) Care muncește din greu , care se străduiește ; muncitor , truditor . - Osteni + suf . -
PĂLMÁȘ , - Ă , pălmași , - e , s . m . și f . Țăran sărac , fără vite de muncă și fără inventar agricol , care își câștiga existența muncind cu brațele la
PALMIÉRĂ , palmiere , s . f . Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele ^1 ( 1 ) în timpul muncii . - Palmă ^1 + suf . -